POVESTEA LUI NOR



Compoziție proprie

E o poveste de la începutul lumii,
cu a fost odat’ şi înc-odat’
o Albă-Floare de-mpărat.

Împărăția verdelui
de Soare-i era întinsă masă,
de frunze şi de flori aleasă.

Dar ochii ei erau la Nor,
un împărat al stropilor!

De mică ce era, abia-l vedea
din frunze şi ramuri deopotrivă.

Nici Nor n-aflase despre ea,
dar într-o zi-şi trimise
trei stropi imenşi spre pădurice…

Şi printre frunze, zărise Nor,
o Albă-Floare ce-l privea cu dor!

Un fulger s-a iscat pe loc,
uni şi cer, şi apă şi pământ
şi se porni un aprig vânt!

Dar Nor zadarnic a-ncercat
s-oprească vântul cel turbat…

Din Albă-Floare n-a mai rămas nimic
doar o petală plutea spre infinit!

Trei zile şi trei nopți a plâns
măritul Nor, cuprins de dor…

Şi s-a rugat de Soare şi de Lună,
de ploaie şi de vreme bună
şi-apoi de vânt,
să îl trimită pe Pământ.

Înduioşați de plânsul lui,
cu toți-au hotărât
să îl trimită pe Pământ, ca om…

Doar vântul şi cu ploaia s-au gândit
că gnom ar fi mai potrivit!

Şi-apoi cu toți-au adunat,
bucată cu bucată pa Albă-Floare
şi în ciuperc-au întrupat…

Şi-ntr-un vârtej de vânturi şi de ploi
l-au dus pe gnomul Nor
în lumea cea cu dor,
lâng-o ciupercă c-un picior!

Povestea e reală
de vreți să mă-ntrebați
şi s-a-ntâmplat demult, cândva,
la poale de Carpați!

Reclame

LIBELULA



Compoziție personală

În răcoarea dimineții
o fărâmă de smarald,
(ochi de jad, diafane aripioare),
nu pluteşte,
ci se-avântă spre înalt!
Uite-o ici! Ba nu, e-acol’!
Ba-i aici! Ba e dincol’!
Şi deodată,
cade lată
pe pământ!

DĂRUIRE


Mi-am pus inima
în palma ta dreaptă!
Tu acoperă-mi-o
cu sufletul tău
să-i țină de cald!
Mi-am pus sufletul
în palma ta stângă!
Tu acoperă-mi-l
cu liniştea ta,
să-i fie aceasta
supremul alint!
Ți-am pus in palme
viața mea!
Tu doar zâmbeşte-mi
în fiecare dimineață!

AŞTEPTARE


S-a rotunjit pe cer o lună
ca un bănuț de lucitor
şi tainic îşi ascunde fața,
din când în când, după un nor…

Te-aş întreba, de nu te superi,
pe ce cărări te-ai rătăcit!?
Că uite, luna cărare ți-a croit
pe valuri de argint…

Urmează raza lunii,
de vrei să te întorci!
Pe mal te-aştept până în zori
şi înc-o zi şi poate-o noapte,
dar nu la nesfârşit!

GÂNDURI



Aripă frântă-compoziție proprie

Mi-e gândul aripă de fluture
pierdută-n lupta cu destinul.
Mi-e gândul steaua
miezului de noapte
ce-ți luminează ochii,
sclipire stranie de jad.
Mi-e gândul flacără de gheață
ce taie şi deschide drumuri
spre lumi de vise şi speranță.