ÎNDEMN!

Posted by ecoarta on


„Îndemn”, din ciclul „Cuvinte inspiraționale”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune: 10/15 cm.
Uneori avem numai creierul cu noi! Inima!? Prea sensibilă, prea doreşte mult şi multe…Cine ştie cum e mai bine!?

ECOARTA DE 10 (ani)!

Posted by ecoarta on

Când au trecut 10 ani, nu ştiu! Şi totuşi, 10 ani pentru un blog e mult, cred eu!
În primăvara lui 2010, am descoperit noțiunea de blog şi după o perioadă de informare am decis să încerc şi eu acest tip de activitate virtuală.În iunie 2010 am deschis nu unul, ci trei bloguri, dar după un an am renunțat la două şi am păstrat doar Ecoarta.
În toți aceşti ani am postat cel mult 5-6 articole pe lună, dar a fost şi o perioadă de peste un an în care pur şi simplu nici nu l-am deschis. A fost acea perioadă nefastă din viața mea, când totul s-a schimbat în cel mai dramatic mod cu putință, împingându-mă să iau decizii la care nu m-am gândit niciodată până atunci.
Însă am scris destul de mult şi am lucrat la proiectul „Drumul vieții”. Fără acest proiect şi fără să fi putut scrie, nu cred că aş fi reuşit să rămân pe linia de plutire.
Chiar şi aşa mi-a fost greu! Spre sfârşitul unei veri, mi-am luat bilet de avion spre Florida. Trei ani am bătut drumul dintre cele două țări, apoi m-am decis să rămân. Până când!? Greu de spus!
În drum spre noua mea casă,prin geamul maşinii, am privit cerul şi oceanul…nici astăzi nu ştiu de ce am fost şi încă sunt profund impresionată de cer şi apă! Impresia a fost atât de puternică încât a descătuşat energiile pozitive ale ființei mele! În câteva zile mi-am făcut ordine pe blog şi am postat câteva versuri.
Voi erați acolo! A fost o reîntâlnire emoționantă, gândurile voastre m-au bucurat! Dacă acum vă scriu, vi se datorează un pic şi vouă! Voi m-ați încurajat să merg mai departe şi voi merge atât timp cât cineva va citi ce scriu şi va privi ce desenez. Pe unii dintre voi vă ştiu chiar de la început, pe ceilalți de mai puțină vreme! Şi totuşi! Parcă v-aş cunoaşte de-o viață! Vă ştiu după modul în care scrieți şi v-aş recunoaşte doar citind câteva fraze scrise de voi! Sunteți unici!
La ceas aniversar, v-am invitat la expoziția mea virtuală „Printre ciulini”! În lucrările expuse am fost eu cu viața mea, cu bucurii, împliniri sau cu toți „ciulinii” care mi-au populat drumul vieții. I-am desenat frumos pentru că, nu-i aşa!?, fiecare îşi are proprii ciulini!
M-a emoționat numărul mare de vizitatori, dar mai ales aprecierile voastre! M-ați lăudat până peste poate!
Cea mai apreciată compoziție a fost „Apus de soare la ocean”, cu 13 voturi, apoi „Ciulinul” cu 11 voturi. Pe locul trei „Bondarul” care a primit 9 voturi. „Ciulinii” şi „Speranța” au primit câte 7 voturi, iar „Bondarii”, 5 voturi.
Mă înclin şi vă mulțumesc tuturor şi fiecăruia în parte!
Eu, Aura sau Aurora, cea de la Eco!



Compoziții personale.

ULTIMA LECȚIE!

Posted by ecoarta on

A fost atunci o toamnă târzie. A trecut vreme de atunci, nu ştiu cât, adică ştiu, dar aş vrea să uit…şi anul acela şi cel ce-a urmat nu mai au nume…
Spre sfârşitul toamnei s-a iscat furtuna, iar spre primăvară a devenit uragan. Uragan ce-a devastat suflete şi vieți, mutându-le pe alte traiectorii.
Dimineața aceea de sâmbătă a început ca oricare alta, doar că nu a fost, dovadă că acum vă scriu despre ea. Diminețile de sâmbătă şi duminică erau singurele când aveam mai mult timp să tocăm mărunt idei şi tehnici de lucru, impresii artistice.
Dinspre atelier se revărsau în toată casa miresme îmbietoare de cafea. Iar eu eram încă învăluită de emoțiile serii trecute, când am vernisat expoziția „Alb”. Acum era momentul să mă gândesc serios la un nou proiect. Descoperisem cu ceva timp în urmă „arta liniilor”. Aparent nimic nou sub soare. Poți desena fără linii!? Nu, nu poți! Dar acum era vorba despre altceva. Un amestec de linii împinse în direcții diferite, aruncate unele peste altele într-o rețea fără cap şi fără coadă. Şi totuşi! Aceste „patterns” se repetă, dar cum!? Creează metafore, stimulează sentimente şi vibrează în idei năstruşnice! Te relaxează şi te bucură! Nu are reguli prestabilite şi nu poți greşi! Chiar dacă o linie o ia la sănătoasa, poți crea un alt model din aparenta greşeală.
În acea dimineață, imaginația mea o luase bine de tot spre înălțimi creative! Liniile se înlănțuiau cu uşurință pe un petic de hârtie.
El, cel mai dur critic al meu, dar şi cel mai bun mentor, privea dansul creioanelor pe hârtie. A luat un creion şi-a încercuit o secvență.
-Uită-te la liniile de aici!
Mă apăr cu inocența unui copil:
-E doar o schiță!
Tăios, îmi spune:
-Nici în schiță să nu mai faci aşa ceva! Desenul te poate prinde şi uiți! Ajungi la expoziție. Dacă dintr-o sută de privitori unul singur vede această repetiție supărătoare, pentru acel privitor trebuie să lucrezi perfect!
Şi-a fixat privirea în ochii mei…era foarte severă şi parcă glacială. Nu cunoşteam acea privire, dar am înțeles-o
mult mai târziu, când nu mai era…
-Ține minte ce-ți spun acum, că nu mai am ocazia s-o fac!
Şi nu a mai fost o astfel de ocazie…
De câte ori vreau să mă relaxez, desenez linii…de undeva din neant, doi ochi calzi mă privesc şi ştiu că liniile trebuie trase cu drag nu numai pentru mine, ci şi pentru cel ce le va privi…



Compoziții proprii. Desenate cu tuş şi creioane colorate.

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT!

Posted by ecoarta on

În jurul datei de 15 mai, am terminat proiectul „Printre ciulini”. Teoretic l-am terminat, dar oricând este posibil să mai adaug o lucrare proiectului. Fac acest lucru destul de des. A fost un proiect conceput şi realizat în întregime în noua mea țară. Ideea proiectului a pornit de la întâlnirea mea cu un ciulin pe malul oceanului, spre sfârşitul lunii februarie. Peste, s-au suprapus amintirile tinereții şi întâlnirea cu Jessica, fiica unui apicultor din zonă.

***
La vreo 12 km depărtare de sat, pe Valea Borcutului, aveam un loc de fâneață. Cea mai mare parte a lotului era pe coastă; o coastă atât de abruptă că şi să stai în picioare era greu, dar să mai şi lucrezi! La poalele dealului era un pârâu, dincolo de care era o luncă, cam 50 metri pătrați, plină cu scaieți. Pădure. Înalți de peste 2 m, n-aveai ce căuta printre ei (eu m-am încăpățânat şi-am trecut printre ei!). Oricum viața mea a fost precum o aventură printre ciulini. Ciulinii vieții au fost cu mult mai neiertători decât ciulinii de pe valea Borcutului.
Priviți de pe coastă, unduindu-se verde în adieri de vânt, te fascinau; iar florile violacee atrăgeau o mulțime de insecte; stăpânii absoluți ai florilor erau bondarii. În bungeagul de pe coastă le găseai cuiburile, nu tocmai meşteşugite! Era raiul lor!

***
Jessica este o fetiță jucăuşă, aflată mereu în mişcare; un izvor nesecat de energie şi veselie, îndrăgostită de natură şi desen. Ar desena şi explora împrejurimile necontenit şi iubeşte albinele şi bondarii. Întâlnirea cu ea m-a determinat să mă implic şi să particip alături de apicultorii din zonă la un amplu proiect de sensibilizare a oamenilor pentru a înțelege importanța acestor polenizatori.

***
În această lună, blogul „Ecoarta” împlineşte 10 (zece) ani! Cu unii dintre cititorii mei ne ştim cam de pe atunci, cu ceilalți de ani buni, iar cu unii de mai puțină vreme, dar tuturor vă mulțumesc că ați avut dorința şi răbdarea de a urmări postările mele!
Am o rugăminte, ştiu că este puțin ciudată, dar totuşi v-o adresez! Vă rog să alegeți lucrarea/lucrările care v-au plăcut cel mai mult din acest proiect!
Vă mulțumesc tuturor şi fiecăruia în parte, vă îmbrățişez de zece ori, aşteptându-vă cu drag şi în următorii zece ani tot aici în căsuța „Eco”!
Nr. 1 „Ciulinii”

Nr. 2 „Bondari”

Nr. 3 „Apus de soare la ocean”

Nr. 4 „Bondarul”

Nr. 5 „Ciulinul”

Nr. 6 „Speranța”

Vă mulțumesc, eu, Aura! Cea de la Eco!

SPERANȚA!

Posted by ecoarta on


„Speranța”, din ciclul „Printre ciulini”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune: 11/16 cm.

Dacă trăiesc eu, vei trăi şi tu!
If I live, you will live too!

Dacă eu dispar, vei dispărea şi tu!
If I disappear, you will disappear too!

PRINTRE CIULINI!

Posted by ecoarta on


„Ciulinul”, din ciclul „Printre ciulini”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiuni 8.5/11cm

Îl ştiam din țară, dar să-l întâlnesc pe malul oceanului, era ultimul lucru la care m-aş fi gândit! Şi totuşi…
Ziua îşi trăia tihnită ultimele ore într-un decor de poveste. Oceanul era liniştit în nuanțele lui albastre-argintii. Doar la orizont se înroşise atins de sărutul soarelui. Într-un alai de foc, soarele îşi scălda fața în apă, pregătindu-se să pecetluiască lumina în sipetul nopții.
Vrăjită de spectacol, păşesc pe mal cu ochii lipiți de cer…şi-i simt brațele puternice înfăşurându-mi picioarele…mi se taie respirația de durere! Mă aşez şi privesc şiroaiele de sânge…
A, tu erai!? Şi îi zâmbesc ca unui prieten drag, ciulinului care-şi legăna trupul subțirel atins de o nevăzută aripă de vânt!

BONDARUL

Posted by ecoarta on


„Bondarul”, din ciclul „Printre ciulini”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiuni: 9/10.5 cm. Compoziție proprie

La nivel global, potrivit specialiştilor, bondarii sunt în pericol de extincție. Cauzele sunt multiple, de la încălzirea globală, folosirea pesticidelor, la boli şi pierderea habitatelor.
Curiozități despre bondari:
* Bondarul este primul polenizator care se trezeşte din hibernare. Condiția fiind o temperatură de cel puțin 5°C.
* El se trezeşte înainte de răsăritul soarelui (înaintea albinei!) şi îşi termină munca când se întunecă.
* Bondarul poate lucra în condiții „intolerabile” pentru alți polenizatori: pe vânt de până la 70 km/h; pe ceață sau ploaie; în sere/solarii.
* Ei vizitează mai multe flori pe minut decât albinele.
* Sunt mai puțin agresivi decât albinele.
Dacă aceste minime informații despre uimitoarea insectă care este bondarul v-au convins să-l priviți cu alți ochi, ar fi minunat!
În numele lui:
„MULȚUMESC!”