Desenele sunt realizate cu creioane colorate din gama „Prismacolor” și „Faber-Castell”, precum și cu „illustration pen” din gama Sakura și Artist’s Loft, mărimile 0,003 și 0,005, negru.
Mărime 17/20 cm.
Poezia este republicată (2018), dar ilustrațiile sunt recente. Vechea ilustrație nu era potrivită.
Prima ilustrație ar putea să vă dea de gândit. Plasarea unor elemente din medii total diferite a fost dincolo de concepția inițială…doar spre final am realizat…
„Chiar este un Grigorescu original!?, întrebam (a câta oară!?) și mă minunam precum un copil ce atinge jucăria văzută multă vreme într-o vitrină. Mi s-a părut în acele vremuri un lucru extraordinar, simțindu-mă mai bogată și mai împlinită…dar n-am visat…
N-am visat, răsfoind albume de artă, să văd undeva, cândva o operă de artă a unui mare pictor, în original. N-avem cum să visez așa ceva.
De-a lungul anilor am vizitat multe muzee, cu la fel de multe expoziții, cu exponate din toate domeniile și din toate timpurile. Și nici atunci n-am visat!
După o așteptare de câțiva ani, a apărut și vestea că se poate, în sfârșit, vizita „The John and Mable Ringling Museum of Art” din Sarasota, Florida.
Despre istoria acestui mare centru de cultură și artă, întinsă pe aproape un secol, nu voi scrie pentru că există site-uri care pot furniza toate informațiile dorite. Însă ceea ce eu vreau să spun este ce am simțit (dacă voi avea cuvinte potrivite!), despre uimirea în fața acestor neprețuite comori. Acest centru de cultură și artă se află pe malul oceanului și se întinde pe o suprafață de aproximativ 70 acri (cam 30 ha).
Ce poți vizita?
*Pavilionul de sticlă Kotler-Covill, este chiar la intrare.
*Teatrul istoric Asolo
*Biblioteca de artă
*Centrul de învățare Tibbals
*Grădina piticilor
*Grădina de trandafiri și grădina secretă
*”Ca’ d’ Zan”, adică „House of John”
Toate acestea sunt înconjurate de o superbă grădină „botanică” (zic eu!) care cuprinde peste 2400 de arbori, cel mai interesant este „Banyan” sau arborele- pădure. Ca să vizitezi grădina ai nevoie de câteva zile. Este mai mult decât o pădure amenajată, este o imensă expoziție de cópii ale unor celebre sculpturi, peste care tronează „David” a lui Michelangelo.
Am lăsat la urmă locul cel mai vizitat „Palatul Roz”- în stil renascentist- care găzduiește 21de galerii de artă: pictură europeană din sec. XVI- XX. Colecția cuprinde peste 10 mii de obiecte (picturi, sculpturi, desene, imprimeuri, artă decorativă și peste 10 mii de fotografii) din cele mai vechi timpuri (î. e. n.) și până în prezent.
Am intrat în prima sală a galeriei de artă și uluită de ceea ce vedeam, doar când am ajuns la ultima pictură mi-am dat seama ce vedeam! M-am oprit și am spus cu voce tare: „Chiar este un Rubens original!?” Vocea mea a sunat precum zgomotul produs de o pietricică ajunsă pe un geam! Câțiva vizitatori mi-au zâmbit…Și m-am întors și am stat uluită, fascinată în fața fiecărui tablou! Era mai mult decât mi-am putut imagina, mai mult decât, poate doar în subconștientul meu, aș fi putut visa.
Și era acolo nu numai Peter Paul Rubens, ci și Diego Velázquez, Paolo Veronese, Anthony van Dyke, Tintoretto, Tițian, El Greco, Thomas Gainsborough și nu numai!
In cele patru sau cinci ore, doar această galerie am reușit s-o văd, pur și simplu nu m-am putut grăbi, am savurat fiecare lucrare, în fiecare secundă. Și m-am simțit unică, binecuvântată, dar și atât de mică în fața acestor neprețuite comori ce-au supraviețuit tuturor vicisitudinilor secole de-a rândul.
Pe lângă aceste magnifice opere, am admirat și alte exponate provenind din această parte a lumii. Impresionant totul! Și nu pot încheia fără să spun cât m-a impresionat măiestria artistică a exponatelor cu vechimi de sute de ani sau chiar dinaintea erei noastre.
Și ultimul meu gând se îndreaptă spre cei doi magnifici: John și Mable Ringling care și-au cheltuit toată averea, ridicând de la zero, acest complex și dăruindu-l oamenilor din Florida, dar și lumii.
Și tot o dată-n viață a fost și Dalí și Picasso! Dar despre ei… altă dată!
Sunt doar câteva poze, din, poate, sutele pe care le-am făcut!
Aș fi ipocrită să vă îndemn să vizitați muzeul, dar dacă „o dată-n viață” ajungeți în acest colț de lume, partea central-sudică a Floridei, vizitați orice muzeu. Vă asigur că nu veți regreta. Cât despre vizitarea acestui muzeu, dacă va fi să fie, aveți nevoie de mult timp, poate mai mult decât o săptămână. Eu am fost de 5 (cinci) ori și încă nu am văzut toată grădina…
Destinul lui tragic i-a fost scris din momentul în care o floare i-a zâmbit soarelui pe o creangă viguroasă a bătrânului fag. Altfel cum aș putea înțelege că micuțul jir a călătorit peste vârful dealului până la hotarul grădinii mele?! Și cât a fost coasta de-ntinsă, cum a ales tocmai grădina mea, cu un lat de palmă mai jos de gard, să nu fie în calea ascuțișului coasei sau a colților greblei?! S-a arătat a fi puternic, crescând viguros cât alții în ani de zile.
O vreme nu l-am văzut că și-n destinul meu erau drumuri de străbătut, multe și cu popasuri vremelnice. Într-o vreme l-am regăsit falnic, privind semeț peste coastele din jurul lui. Îi simțeai măreția, era că un împărat ce-și privea cu blândețe supușii. Îl îmbrățișam și ceva din acea măreție mă învăluia cu lumină și căldură. Era o contopire cu însăși esența naturii. Simțeam fiecare vibrație ce-i străbătea trunchiul cum îmi alina sufletul, cum îmi sădea speranța și încrederea de mai bine.
Ajungeam greu la el. Urcam anevoie coastă abruptă și coboram alta cam la fel, dar lângă el mă simțeam liberă! Ca-ntr-o renaștere.
Drumurile mele își cereau tributul. Dar și bucuriile aveau prețul lor. Și prețul a fost pe măsură. De fiecare dată!
Fag va rămâne până la capătul drumului meu o amintire, dovada clară că nu am avut dreptul în această lume să mă atașez de nimic fără să plătesc un preț…și nu numai eu!
„Fag”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 9/15 cm.
Era mijlocul unei toamne când l-am văzut ultima dată! Îmbrăcase hlamidă împărătească spre bucuria mea!
Precizare!
Aici se încheie proiectul „Eu, Copacul!” Ce urmează?! Lucrez la câteva proiecte deosebite, zic eu, proiecte pe care o să vi le arăt la momentul potrivit!
Nici el n-avea ce căuta acolo în râpă, dar nici eu! Cum a ajuns el în râpă se poate doar presupune că o pasăre a abandonat acolo sâmburele nefolositor după ce s-a bucurat de pulpa aromitoare a fructului.
Cât despre mine!?
Coasta era acoperită în mare parte cu o iarbă aspră și lucioasă de-i ziceam „părul porcului”, iar noi, copiii, o transformam vara în derdeluș, până ne ieșeau genunchii și dosurile prin pantaloni. Și seara era vai de bietele noastre dosuri, când mlădioase vărguțe de răchită se abăteau asupra lor.
Un avânt mai puternic mi-a schimbat traiectoria și m-am tot dus până-n fundul râpei, taman lâng-un lujer subțirel cu câteva frunzișoare-n vârf. Mi-am julit zdravăn degetele, dar l-am scos dintre pietre și brujii tari și l-am plantat lângă stâlpul porții de la drum, să nu crească-n calea nimănui. S-a dovedit a fi un mălin (prunus padus), că de n-ar fi fost mălin soarta i-ar fi fost pecetluită: lemn de foc sau poate-o coadă de furcă sau topor.
Mă acoperea cu umbra lui și cu mirosul delicat al florilor și după căderea brumelor de toamnă culegeam, dacă se-ndurau păsările să-mi lase și mie, câteva fructe negre, puternic astringente și dulcege, din care-mi făceam un ceai.
Și-am plecat departe. Din ce în ce mai departe cu fiecare plecare (de aici nu mai am unde să plec, decât printre stele!) și cu cât plecam mai departe cu atât mai greu găseam drumul înapoi.
Într-un târziu m-am întors…un ciot sinistru, ros de cari și de furnici, străjuia încă stâlpul porții. Și ceva s-a rupt, pentru-a câta oară!?, în sufletul meu pentru totdeauna.
Am umblat, lume, prin tine
și n-am dat deloc de bine.
Am umblat în lung și lat,
da’ de bine tă’ n-am dat.
(dintr-un vechi cântec popular)
„Flori de mălin”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10, 5/14,5 cm.
Ecoarta's Blog 