Compoziție proprie
E o poveste de la începutul lumii,
cu a fost odat’ şi înc-odat’
o Albă-Floare de-mpărat.
Împărăția verdelui
de Soare-i era întinsă masă,
de frunze şi de flori aleasă.
Dar ochii ei erau la Nor,
un împărat al stropilor!
De mică ce era, abia-l vedea
din frunze şi ramuri deopotrivă.
Nici Nor n-aflase despre ea,
dar într-o zi-şi trimise
trei stropi imenşi spre pădurice…
Şi printre frunze, zărise Nor,
o Albă-Floare ce-l privea cu dor!
Un fulger s-a iscat pe loc,
uni şi cer, şi apă şi pământ
şi se porni un aprig vânt!
Dar Nor zadarnic a-ncercat
s-oprească vântul cel turbat…
Din Albă-Floare n-a mai rămas nimic
doar o petală plutea spre infinit!
Trei zile şi trei nopți a plâns
măritul Nor, cuprins de dor…
Şi s-a rugat de Soare şi de Lună,
de ploaie şi de vreme bună
şi-apoi de vânt,
să îl trimită pe Pământ.
Înduioşați de plânsul lui,
cu toți-au hotărât
să îl trimită pe Pământ, ca om…
Doar vântul şi cu ploaia s-au gândit
că gnom ar fi mai potrivit!
Şi-apoi cu toți-au adunat,
bucată cu bucată pa Albă-Floare
şi în ciuperc-au întrupat…
Şi-ntr-un vârtej de vânturi şi de ploi
l-au dus pe gnomul Nor
în lumea cea cu dor,
lâng-o ciupercă c-un picior!
Povestea e reală
de vreți să mă-ntrebați
şi s-a-ntâmplat demult, cândva,
la poale de Carpați!
