Mother Nature created the blue-purple trees. I created this one. I love Florida’s trees! I love all the trees in the world!
From the cycle „I, the Tree!”. Ink drawing and colored pencils. Size 10,5/ 14,5 cm.
I, the Tree!
MĂLINUL
Nici el n-avea ce căuta acolo în râpă, dar nici eu! Cum a ajuns el în râpă se poate doar presupune că o pasăre a abandonat acolo sâmburele nefolositor după ce s-a bucurat de pulpa aromitoare a fructului.
Cât despre mine!?
Coasta era acoperită în mare parte cu o iarbă aspră și lucioasă de-i ziceam „părul porcului”, iar noi, copiii, o transformam vara în derdeluș, până ne ieșeau genunchii și dosurile prin pantaloni. Și seara era vai de bietele noastre dosuri, când mlădioase vărguțe de răchită se abăteau asupra lor.
Un avânt mai puternic mi-a schimbat traiectoria și m-am tot dus până-n fundul râpei, taman lâng-un lujer subțirel cu câteva frunzișoare-n vârf. Mi-am julit zdravăn degetele, dar l-am scos dintre pietre și brujii tari și l-am plantat lângă stâlpul porții de la drum, să nu crească-n calea nimănui. S-a dovedit a fi un mălin (prunus padus), că de n-ar fi fost mălin soarta i-ar fi fost pecetluită: lemn de foc sau poate-o coadă de furcă sau topor.
Mă acoperea cu umbra lui și cu mirosul delicat al florilor și după căderea brumelor de toamnă culegeam, dacă se-ndurau păsările să-mi lase și mie, câteva fructe negre, puternic astringente și dulcege, din care-mi făceam un ceai.
Și-am plecat departe. Din ce în ce mai departe cu fiecare plecare (de aici nu mai am unde să plec, decât printre stele!) și cu cât plecam mai departe cu atât mai greu găseam drumul înapoi.
Într-un târziu m-am întors…un ciot sinistru, ros de cari și de furnici, străjuia încă stâlpul porții. Și ceva s-a rupt, pentru-a câta oară!?, în sufletul meu pentru totdeauna.
Am umblat, lume, prin tine
și n-am dat deloc de bine.
Am umblat în lung și lat,
da’ de bine tă’ n-am dat.
(dintr-un vechi cântec popular)
„Flori de mălin”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10, 5/14,5 cm.
Melancolii de primăvară
Au înflorit toți merii și cireșii,
chiar și caișii-au înflorit.
Sub ei te poart-agale pașii
Pe tine, suflețel, neliniștit.
Se scutur florile de măr
și de cireș – albesc prin iarbă,
Am multe albe flori în păr
Pe tine, suflețel, cine te-ntreabă?!
Cine te-ntreabă de ești trist
sau râzi privind spre soare?
Mai poate sufletul de-atâta plâns
sau dacă inima te doare!?
Ce doruri aspre-ți frâng privirea?
Ce bucurii ți-alungă norii?
De unde-ți izvorăște-amar durerea,
ce picură asemeni ploii!?
„Pom în floare”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10,5/14,5 cm.
VISUL UNEI SEMINȚE
Vântul zornăie semințe
și le-mprăștie-n văzduh.
Mici sau mari,
ascuțite sau rotunde,
cu aripi sau picioruș,
toate au un singur gând:
să porneasc-o nouă viață
mai frumoasă pe pământ!
„VIS”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10,5/14,5 cm.
PUI DE STEA
5. Cālātoria
Noapte-adâncā si-nstelatā!
Sapte stele cālātoare
Alergau pe cerul noptii
Într-un car destul de mare.
Ele-au fost de mici rebele,
iar acum sunt exilate!
Fug bezmetice prin noaptea
Universului adânc
Nestiind unde e tinta
Ce sā facā nici atât!
Rātācind prin negre gāuri
Si în veci necunoscute,
Prāvālindu-se prin hāuri
Printre luminate stele
Râd si zburdā printre ele
Si se-ntrec în goana lor.
Cea mai micā dintre ele
S-a ciocnit de-un meteor.
Cum a fost nu pot a spune
Decât pot a presupune.
Meteor cu trup de stâncā
Si cu dinti de piatrā durā
A ciupit doar o bucatā
Din steluta delicatā.
O fārâmā, doar atât,
Îns-un dinte el si-a rupt
Si-a scuipat micā fārâmā.
Nāucitā, mama-stea
Alerga si alerga
Ca sā prindā bobusorul.
Si oricât a alergat
Bobu-n veci nu l-a aflat.
El s-a rotunjit un pic
Si-a cāzut. Cum unde?
Nu mai stiti portita!?
Si cum l-a clocit Pestrita!?
Si din micul bobusor
A iesit un puisor!!
Pui cum n-are nimenea
Fiindcā este-un PUI DE STEA!
„O nouā galaxie”! Desen în tus si creioane colorate. Mārime 11/ 16 cm.
Roiul de stele „Pleiadele” a fost numit de poporul român „closca cu pui”, iar poporul francez i-a spus „la poussinière”, adicā „cotetul pentru puisori”. Pleiadele sunt o constelatie cu sapte stele, iar în mitologie acestea sunt asemānate cu cele sapte fiice ale lui Atlas si ale Pleionei. Si pentru cā erau foarte frumoase, Orion, un vânātor, se îndrāgosteste de ele si le urmāreste multā vreme prin munti. Jupiter le salveazā, însā le transformā în stele!
SFÂRSIT
PUI DE STEA
4. VORBE DE OCARĀ
A trecut vara bogatā,
Toamna s-a cālātorit,
Iarna este pe poiatā,
Totul este-acoperit
Cu zāpadā si cu frig.
Orātāniile toate
Adunate stau covrig
Nu prea ies din cotecioare
Doar sā ciuguleascā boabe.
Gāinusa si cu puiul!?
Stau si ei pe o stinghie
Intr-un colt, mai la ferealā.
Sā n-audā, sā nu stie
Multe vorbe de ocarā.
Cum cā puiul nu-i si nu-i
O gāina oarecare.
Nici cocos si nici gāinā
C-are pana mult prea finā.
Fire moi si argintii
Si pe-alocuri aurii
Si picioarele prea lungi,
Pe aripi prea multe dungi
Ciocu-i parcā într-un fel
N-au vāzut altu’ ca el.
Cum sā stie!? Cum sā vadā
Din micuta lor ogradā!?
Niciodatā n-au stiut
Oul cum a apārut
Lângā poarta de la drum
N-o sā stie nici acum,
Însā poate ‘or afla:
Puiu’ nostru-i pui de…!?
„Ce mare sunt!!”. Desen în tus si creioane colorate. Dimensiune 11/16 cm.
PUI DE STEA
3. Bârfe pāsāresti
A trecut o zi sau douā,
Poate-or fi trecut si nouā
Sau o lunā, douā, trei…
Gāinusa cea pestritā
Este foarte încântatā,
Dā ocol la curtea toatā
Si se-nfoaie în poiatā
Cā s-arate tuturor
Pe micutul puisor.
Ce pui mândru are ea
Cum nu are nimenea!
Însā vezi tu, soro dragā,
Treaba asta nu-i de sagā!
Cum n-aveam eu nici o treabā,
M-am dus foarte-ncetisor
Lângā micul cotecior.
Da, urât din partea mea
De-am fācut asa ceva!
Ca sā vezi si sā nu crezi:
Pāsāri mari si pāsāri mici
Si curcani si bibilici,
Toate susoteau de zor
Despre micul puisor.
Ascultai, mare mirare
Si nu stiu cum sā vā zic
Cā din oul āla mare
A iesit un pui cam…mic!
„Cine sunt eu, mamā!”. Desen în tus si creioane colorate. Dimensiune 11/16 cm.
PUI DE STEA
2. Puisorul
Timpul trece, timpul tace,
Gāinusa ce mai face?
Zi si noapte rābdātoare
Îsi cloceste ousorul
Pânā iese puisorul.
Si-ntr-o zi, minune mare:
Cioc si cioc în coaja tare!
Ea aude ciocānitul,
Se-nvârteste, se suceste
Si ar vrea, dar nici nu stie
Cum o fi de-o fi sā fie!?
Ce sā facā!? Ce sā dreagā!?
Se tot mirā si se-ntreabā.
Cioc, cioc si iarā cioc!
Cad cojite peste tot
Si apare minunat
Puisorul asteptat!
„Mama, am venit!”. Desen in tus si creioane colorate. Dimensiune 11/16 cm.
PĀRERI DE RĀU!
Dragii mei! Este prima datā dupā un deceniu de blogging când mi se întâmplā asa ceva: cu toate setārile fācute/ salvate, cumva mi se blocheazā comentariile. Deci, NU eu le-am blocat! Am apreciat si voi aprecia întotdeauna, cu tot respectul, orice pārere expusā pe blogul meu legatā de articolele postate.
Am asteptat cu nerābdare pārerea voastrā privind noul meu proiect. Aveam nevoie de acest feedback. Sper ca la urmātoarele postāri sā se întâmple o minune! Numai bine! Aurora 🤗
PUI DE STEA
- Ousorul nāzdrāvan
Gāinusa cea pestritā
A gāsit lângā portitā
Un ou maaare, cât pe col’.
Îl priveste, se gândeste
Cum sā-l ducā în ocol!?
Îl împinge si îl saltā.
Greu e, Doamne, dac-ai sti!
De-as avea si o unealtā
L-as putea rostogoli.
Nādusitā, udā leoarcā,
Abia poate sā-l întoarcā.
Dar ajunge negresit
La cuibarul pregātit.
Mā voi pune pe clocit
Si la urmā ‘oi vedea
Poate iese-un pui de stea
Gāinusa si oul nāzdrāvan. Desen în tus si creioane colorate. Dimensiune 11/16 cm.
Proiectul „Pui de stea” este dedicat copiilor mici si mari. Este un ciclu de 5 (cinci) poezii, scrise si ilustrate de mine la sfârsitul anului trecut. Sper sā vā bucurati de aventurile ousorului si de cele ale mamei sale adoptive, Pestrita.
Ecoarta's Blog 