Compoziție proprie
Viața ta n-a fost un cântec…
nici a mea n-a fost să fie!
Şi ne-am dus încet povara:
tu pe-a ta
şi eu pe-a mea
şi pe-a altora am dus-o
până ni s-au frânt genunchii
şi-am pus fruntea pe pământ!
Tu te-ai ridicat spre soare,
lăsând grijile în urmă!
Eu mă uit mereu spre cer…
grijilor le port de grijă!
Insă fruntea mea, în veci,
nu va sta-n țărână!
In zori, pustie-i plaja,
doar valuri mici, incerte
se prăbuşesc pe ţărm.
Foşneşte lin nisipul
sub picioare
şi fiecare val mă-mbrăţişează
ca un etern îndrăgostit.
Cu braţele-i vânjoase
mă poartă-ncet spre larg…
mirajul e sălbatic,
mă-ndeamnă la păcat!
Nu voi să merg cu tine,
mă du-napoi la mal!
Tu eşti puternic!
Eu, firul de nisip!
Ne-om săruta în taină
atunci şi dacă
ne vom întâlni!
Fotografie din colectia personala
Compozitie proprie
In gene
mi se crapă ziua
şi ochi-mi
sunt lipiți de vis.
Pe pleoapa-mi
nedeschisă
eşti tu…
Te iau de mână
şi alerg
spre nicăieri
şi spre niciunde…
Te risipeşti
şi te aduni
ca noaptea-n zori
sau ziua la apus!
Mi-e sete,
deşi e-atâta apă-n jur!
Mi-e cald,
deşi pe cer sunt nori!
Mi-e bine,
deşi adorm în zori!
Mi-e lumină,
dar soarele-i apus!
Mi-e dor,
dar tu demult te-ai dus!
Fotografie din colectia personala
Fotografie din colectia personala
Apus de soare la Atlantic!
