Mă trezesc şi adulmec aerul în speranța că undeva mă aşteaptă o cafea. Nimic. Nici un zgomot nu se aude în toată casa, doar bâzâitul molcom al A. C.-ului. „Vrei cafea!?, îmi zic în gând. Mişcă-te şi fă-ți-o!”. Masa este aranjată deosebit, iar tufa de hibiscus din curte a cedat rugăminților şi a oferit câteva crenguțe înflorite spre desfătarea ochiului.
Credeam că este în birou cu nasul în proiectele lui, dar nu, stă în fotoliu şi butonează telecomanda.
– Good morning, my sleepy lady!, şi-şi vede de butonat. E deja pe la opt sute şi ceva. E clar că are ceva pe suflețel, dar îl las să fiarbă exact cum fierbe cafeaua mea. Îi fac şi lui una cum îi place pentru că în dimineața asta sunt generoasă. Îmi aduc schițele să le revăd. Vorbim despre proiectele mele, despre proiectele lui şi mai ales despre iminentele plecări.
-Ieri ai stat mult în atelier şi aproape tot ce-ai lucrat a ajuns la gunoi. Ce nu merge!? Mie mi se par construcțiile bune, ție ce nu-ți place!?
-Am fost nemulțumită şi de unele schițe, dar acum nu mi-a plăcut culoarea.
-Ai nevoie de alte culori? E clar că nu eşti mulțumită de creioanele-acuarelă.
-Mai degrabă aş zice că ideea de culoare nu s-a copt suficient în capul meu. Văd culoarea în cap, dar pe hârtie iese altceva.
Se îndreaptă spre birou, iar eu spre atelier. Se aude soneria de la intrare. Deschid şi în uşă găsesc un pachețel frumos ambalat. Mă întorc şi-l văd în fotoliu.
-I think it’s yours, îi spun, gândindu-mă că de aceea se tot uita la ceas de zece ori pe minut. Şi-ntoarce spre mine zâmbetul acela unic în univers:
-I think it’s yours…
Îl desfac încet, încercând să-mi ascund emoția. Când ultima hârtie cade, iese la iveală o cutiuță superbă de lemn plină cu acuarele.
O clipă dintr-o zi…o clipă dintr-o viață! Nu ştiu dacă am fost crăiasă până atunci, dar ştiu că, din acel moment, apele limpezi şi liniştite ale golfului au început să-şi cânte tainicele poveşti, în faptul serii, la asfințit, când o vrajă plină de mister te învăluie…
Eu le ascult cu bucurie şi mirare şi încet-încet le voi țese pe fir de culoare şi cuvânt în „Poveştile apelor”.
Cutiuța cu acuarele! Încă nu am folosit-o pentru că a trecut multă vreme de când nu am mai lucrat cu astfel de culori şi am emoții. Însă o să vedeți curând de tot!
