FLUTURII

 

     Vara asta mi-am propus să revăd locurile tainice ale copilăriei mele.

Numai că de data asta n-am de gând să mă-ntorc cu mâna goală, ci voi “copia” părticele minuscule din fiecare loc drag mie.

Nu ştiu cât de mică voi fi fost când am descoperit fluturii de la ierugă, dar ştiu că abia aşteptam zilele când aceste minunate vietăţi se adunau cu zecile acolo,  pe cărare. Urmăream fascinată, ore-n şir, jocul lor molatic. Nu ştiu de ce se adunau acolo: nu erau decât câteva fire de iarbă, iar pământul era uşor umed şi-atât!

Am plecat demult din locurile copilăriei şi, chiar dacă m-am întors de multe ori, la fluturii de la ierugă n-am mai fost…

Oare anul asta voi putea asista la întâlnirea lor de taină?

Oricum, aici s-au adunat pentru totdeauna!

PE DRUMEAGUL DE PE COASTĂ

 

 

     Există cu siguranţă în mintea fiecăruia imagini- amintiri cu semnificaţii profunde ce cu greu le poţi ignora.

Amintirile mele, cele mai multe, se leagă de locul natal, de timpul petrecut acolo împreună cu cei dragi. Legată de pământ prin mii de fire, mi-am structurat arta pe acest palier ce nu dă greş niciodată. Este greu de spus ce energii telurice a înmagazinat subconştientul meu, transformându-le în imagini ce-mi tulbură tihna artistică.

Drumul spre Mesteceni-Vale, pe coastă, dis-de-dimineaţă! De-a lungul drumeagului, ochii găsesc imagini de neuitat pe care le-am pus sau le voi pune pe hârtie.

Aud şi acum paşii nostri prin iarba înrourată!

Lui O. Mare, să nu uite de Vale!