DUPĂ PLOAIE!


 

      Tocmai a stat ploaia! Pe trotuar alunecă, sub câte-o găoace îngălbenită, melci alburii şi lipicioşi.

Îi desprind încet şi-i pun în iarbă, unul câte unul.

Mă aplec şi simt deodată, în palmă, o mânuţă caldă…doi ochişori ca două flori de cicoare mă privesc…un glas drag îmi şopteşte: “Hai, mamă, să-i salvăm!…”

Din norii ochilor cad picături de ploaie…o rază de soare cade pe albastrul cicorilor…zâmbesc dulce-amar unei amintiri din anii trecuţi…

Lui MIC….

                                                                                                                             

       

                                            

Anunțuri

TRECUT-A VARA!


 

     Vara e pe sfârşite! Pe coasta dealului, ierburile dau în pârg. Verdele crud de mai  ieri s-a furişat încet şi sigur într-un galben- verzui.

De-aproape, doar câte-un pai auriu, cu spicul scuturat, se mai vede;  restul   s-a topit în bătaia vântului şi-a ploilor.

Ciorchinii de fructe roşii ai călinului îmi fac cu ochiul spre umbra străvezie,  îndemnându-mă la odihnă. Mă aşez să-mi trag sufletul. Nici un cosaş n-a ajuns până aici în vara asta… ierburile s-au uscat pe picioare…

Pe fruntea pământului o nouă generaţie de ierburi crude se iveşte printre firele bătrâne. Mă minunez de succesiunea generaţiilor de ierburi, prin care-şi văd de treaba lor generaţii de insecte, aceleaşi, dar mereu altele.

Spre apusul ei, vara îmi oferă bucuria unor flori răsărite pe marginea drumeagului pe care încă-l urc…

DSC05224 copy