DUPĂ CIUPERCI!


 

 

     Vara respiră cu toată fiinţa ei. Pornesc spre pădurile dese ale obcinelor, pe cărări îndelung umblate cândva.

Caut cărările rămase în mintea mea…caut locurile de altădată de unde culegeam bureţi: nu pentru plăcerea de a mânca, cât pentru plăcerea de a hoinări. Nu le văd, nu le găsesc! A crescut iarba pe ele şi doar amintirea-mi spune că aici a fost odinioară o cărare.

Pădurea din copilărie nu mai este! O altă pădure mă înconjoară, parcă mirându-se se prezenţa mea.Un fior rece mă cuprinde: pădurea nu mă recunoaşte! Îmi cer iertare c-am ocolit-o atâta amar de vreme!

Mă aşez pe un dâmb scufundată-n gânduri…de sub o poală de brad îmi zâmbesc bureţii copilăriei!

 

Anunțuri

5 răspunsuri la „DUPĂ CIUPERCI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s