ARINII


 

     Ieri pe la amiază, au început să cadă bobiţe de nea, dar care, în scurtă vreme s-au transformat în fulgi adevăraţi ce-au albit pământul destul de repede.

     Pe-nserat, ninsoarea s-a mai rărit, iar noaptea s-a pornit un vânt puternic care a răcit aerul foarte tare. Dimineaţa, stratul de omăt era mai consistent, însă cerul era acoperit doar de o pâclă prin care un soare îndepărtat ne privea trist şi rece.

     Hotărăsc să ies la o plimbare în păduricea din apropiere. Trec pârâul îngheţat şi o iau de-a dreptul spre arinii de la poalele dealului. Pustiu. Totul e pustiu. Nimeni nu a trecut pe aici, aşa că sunt nevoită să-mi fac singură drum prin omătul destul de mare aici pe luncă.

     Pe lângă arini văd nişte picături întunecate. Mă aplec şi văd nişte găurele conturate în jurul conurilor de arin aruncate pe jos de vântul de azi- noapte

 

Anunțuri

TRANDAFIRI DE IARNĂ


 

     Miez de iarnă. Zăpadă puţină. Fac drumuri dese între casă şi căsuţă. Între casă şi căsuţă este grădiniţa cu flori.

     Din toate florile verii, n-au mai rămas decât câteva tulpini căzute la pământ. Lipită de peretele casei, se vede o tulpiniţă ale cărei frunze n-au apucat să se usuce şi mai păstrează încă o uşoară verzeală. Mă apropii şi văd o crenguţă de trandafir care a înflorit astă toamnă târziu, iar bruma i-a ars florile, iar gerul i le-a îngheţat. Câţiva fulgi au albit frunzele…

     Înşelat de vremea caldă a toamnei târzii, trandafirul a zâmbit lumii şi-a plătit cu viaţa nesăbuinţa de-a fi apărut pe lume într-un timp nepotrivit…

 

ÎN ATELIER. DIALOGURI DESPRE ARTĂ


 

     Pe Corina o cunosc de pe vremea când şi-a început cariera de dascăl de desen în acelaşi oraş cu mine. Viaţa ne-a împins de multe ori pe drumuri diferite, dar ne-am regăsit de fiecare dată, iar la începutul acestui an, iată-ne în atelier discutând despre artă.

Cu permisiunea ei, am selectat din discuţia noastră câteva secvenţe.

      Corina:  De ce “artă eco?” De la pictură la tapiserie, artă eco şi apoi “paper cutting”. Cum ai ajuns aici?

     Ecoarta: N-am pictat decât foarte puţin, adică în perioada când ai venit tu în oraş. Între timp am descoperit absolut întâmplător tapiseria şi m-am apucat de învăţat  “nodurile”. Se pare că nici tapiseria n-a fost ceea ce îmi doream, aşa că…

      Corina: Care este diferenţa sau asemănarea dintre pictură şi arta eco? Trebuie să recunosc că sunt grozave colajele eco! Privite de la distanţă, pare greu de crezut că sunt realizate din materiale reciclabile şi totuşi…

     Ecoarta: În pictură te exprimi prin culoare. Pata, ca element de expresivitate, ţi-o construieşti singur, iar dacă mâine nu te mulţumeşte, o refaci. Pentru un colaj eco, trebuie să-ţi cauţi singur “pata”, să desenezi elementul, să-l decupezi, să-l lipeşti. Dacă ceva ai greşit, ai compromis lucrarea. Trebuie să simţi culoarea, altfel nu poţi construi nimic.

    Corina: De la culoare la nonculoare. De ce alb?! Ceea ce ai postat pe blog este foarte frumos, dar nu se compară cu ceea ce am văzut în realitate. Incredibil câtă expresivitate poate avea o bucată de hârtie albă tăiată!

    Ecoarta: Hârtie tăiată, adică paper cutting. De ce alb?! Albul e doar aparent alb şi asta se poate vedea privind mai multe sortimente de hârtie. Fiecare sortiment are altă textură, iar eu nu fac altceva decât să mă folosesc de proprietăţile ei. Albul poate transmite o emoţie artistică în combinaţie cu tăietura. Tăietura este echivalentul liniei, dar şi petei din pictură. Sigur, nu orice hârtie se potriveşte “cutting-ului”. Aceasta trebuie să aibă o anumită grosime şi textură, iar construcţiile realizate din texturi diferite de hârtie şi combinate cu tăieturile dau ceea ce ai văzut. Restul, e poveste!

    Corina: Că ai adus vorba de poveste! Poveştile care însoţesc compoziţiile par foarte reale…

   Ecoarta: …sunt trăirile mele, reale, îmbrăcate în haina cuvântului!

  Corina: Am privit cu atenţie lucrările şi am găsit câteva elemente definitorii, constante. Aş dori să-mi spui ce înseamnă pentru tine părăluţa, fluturele şi melcul.

  Ecoarta: Părăluţa face parte din logo-ul meu şi este, după părerea mea, expresia modestiei. Înfloreşte de primăvara până toamna, acolo jos, prin iarbă, aproape nevăzută. Gingaşia ei o poţi vedea dacă te aşezi lângă ea, în iarbă. Melcul este expresia perseverenţei; îşi urmează calea fără să ţină seama de opreliştile ce-i apar mereu în cale. Fluturele! Frumoasa picătură- zburătoare de culoare ne atrage atenţia asupra efemerităţii!…

JOC ALB


  

       

M-am născut sub steaua albului,

Un alb cu flori de gheaţă

Răsărite pe obrazul pământului,

În miez de iarnă, cu lună plină,

Cu urlete de lupi pe coame albe.

Albe ursitoare dansau cu ei

Şi-mi hărăzeau:

Ocean de alb să mă-nconjoare!

O existenţă albă mi-a fost dată;

Un alb intens, fără cusur,

m-a urmărit viaţa-ntreagă.

L-am apucat de mână ieri

Ca azi să nu fie târziu,

iar mâine să mă bucur

de culoarea albului din steaua mea!

Ocean de alb mă înconjoară:

E-atâta culoare şi lumină

În albul meu cu flori de gheaţă!