Ninge, e frig şi parcă totul a încremenit în această lume rece şi ostilă. Privesc pe geam şi văd fagul plin de frunze uscate rămase din toamna trecută. Ies să-l văd mai de aproape. Privesc şi parcă nu-mi vine să cred că se ţin aşa de bine de crenguţe. Pe o creangă mai ascunsă, văd câţiva muguri destul de mari, ascunşi sub patru frunze lătăreţe.
Generaţia veche, bătrânii, ocrotesc şi după moarte generaţia nouă ce încă doarme sub învelişul cald al mugurelui. Vor cădea doar când căldura va îndemna frunzele să se iţească spre lumina primăverii!
frumoasă floare si cugetare
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Frumoase cuvinte, frumoasa compoziti! Da, cu totii asteptam primavara, dar si iarna ne e draga unora…
ApreciazăApreciază
Foarte interesant!
ApreciazăApreciază