Întunericul este dens. În culcuşul de mătase, cald şi protector, se află o omidă.
O omidă grasă, veşnic flămândă; obligată să se târâie într-un spaţiu limitat, s-a retras în acest culcuş. Înăuntru se petrece o minune! Minunea prin care, din grasa şi lacoma omidă, apare unul din frumoşii lumii animale: fluturele!
În amintirea lui Albişor, al cărui părinte a fost salvat la începutul unei ierni din scara blocului de Mic, care era “prea mic” să înţeleagă sensurile vieţii şi ale morţii!
Albişor l-a ajutat să înţeleagă!
Un eseu cu un mesaj clar, iar compoziţia este foarte interesantă şi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Părerea ta contează mult pentru mine!
ApreciazăApreciază
In general, natura este „muza” mea, dar si realitatea in care ne miscam!
ApreciazăApreciază
Observ ca fiecare eseu este ilustrat sau fiecare compozitie are o poveste fascinanta! Foarte frumos!
ApreciazăApreciază
Extraordinar!
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca-ti place!
ApreciazăApreciază
Marile dileme ale existentei, deslusite in cel mai natural si extraordinar mod. Foarte frumos!
ApreciazăApreciază
Asa este! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Superb acest tablou, nu am cuvinte :*
ApreciazăApreciază
Multumesc mult, scumpa mea!
ApreciazăApreciază