PARADOXURI DE PRIMĂVARĂ

 

     Puţinul timp frumos din ultimele zile mi-a permis să colind prin pădurea din apropierea casei noastre. Apropiere însemnând câţiva kilometri buni, drum de parcurs cu maşina, că pe jos îţi trebuie timp şi picioare bune, altfel mai bine stai acasă.

     Spre deosebire de munte, aici vegetaţia este mai înaintată, dar comparând cu anii trecuţi este rămasă binişor în urmă. Multe ciudăţenii am văzut în pădurea asta. Poate şi de aceea îmi place să merg mai bine acolo decât în altă parte. Oraşul nostru nu are împrejurimi deosebite, dar aici este cu totul altceva. Abia am ajuns şi am şi început explorarea locului: iarbă puţină, flori doar câteva, mugurii copacilor abia au crăpat, însă porumbarii au înflorit. Se aude ciripitul păsărelelor, dar insecte nu văd decât puţine. Mă îndrept spre porumbar să-i admir şi să-i miros parfumul suav al florilor. Descopăr cu bucurie şi câţiva gândăcei ce stau cu capul înfipt în mijlocul florilor. De albine şi bondari nici urmă.

     O picătură roşie îmi atrage atenţia. Mă apropii şi văd nişte crenguţe de măceş, cu frunzele abia desfăcute, pe care au rămas din anul trecut câteva fructe roşii, incredibil de bine conservate.

 

CRENGI

 

 

     Dimineaţă rece de primăvară care se încăpăţânează să plutească în neant.

     Stau în atelier şi nu se leagă mare lucru, adică sunt în pană de idei. Iau ceaşca de cafea în mână şi mă apropii de geam. Peisajul este sumbru: totul pare cenuşiu şi mohorât. Se porneşte un vânt rece şi sălbatic ce-ntoarce crengile pomilor în toate direcţiile.

     Zbaterea crengilor crează linii şi forme ciudate şi, dintr-odată, îmi vine o idee pe  care foarte repede o s-o pun pe hârtie şi am s-o tai!

FLORI

 

     Doresc puţină căldură, doresc să ies la soare, doresc să văd flori peste tot, doresc să aud şi să văd insectele zumzăind.

     Puţine flori s-au încumetat să-şi deschidă corolele, pentru că noaptea este încă rece, dar nici la amiază nu este foarte cald. Cele care sunt hărnicuţe, adică zoresc cele dintâi să înflorească, mă bucură peste măsură. Săptămâna trecută m-am plimbat prin grădina botanică şi am descoperit cu plăcere mai multe flori, iar magnoliile abia îşi desfăcuseră petalele, însă parfumul lor se simţea până departe.

     De Florii, toate florile din lume, tuturor celor care iubesc frumosul şi natura!

ÎN LINIŞTEA DIMINEŢII

 

     Dimineaţa de duminică este cea mai frumoasă şi mai aşteptată dimineaţă, pentru că nu trebuie să ne grăbim nicăieri, dar şi pentru că ne putem sorbi în linişte cafelele.

     Pe măsuţa mea de lucru suntem toţi: şi părinţii, şi copiii! Copiii stau cuminţi în pozele înrămate, în două etape distincte din viaţa lor, iar noi, părinţii, stăm în faţa lor, ne bem cafeaua, depănăm amintiri şi…desenăm. Jumătăţi sau sferturi de hârtii stau liniştite în teancuri, alături de creioane, radiere, cuttere şi îşi aşteaptă rândul. Liniile se lungesc, se adună, se răsucesc şi alcătuiesc sau nu ceva bun de tăiat. Uneori ştiu ce vreau să desenez, alteori, din hăţişul liniilor decupez elemente care combinate cu altele dau o compoziţie nouă.

     Îmi place să desenez, dar în ultima vreme desenul este diferit de cel de altădată, pentru că tot ce desenez este special pentru “cutting”. Pentru o compoziţie realizez multe schiţe sau din mai multe schiţe iau anumite elemente să realizez o compoziţie. Celelalte se îndosariază în mape pentru mai târziu, altele merg la coşul de gunoi.

     Dimineaţa noastră s-a lungit bine de tot către amiază, dar cu burta goala nu poţi lucra, aşa că un popas în bucătărie se impune, altfel nu poţi sta în atelier!