CRENGI

 

 

     Dimineaţă rece de primăvară care se încăpăţânează să plutească în neant.

     Stau în atelier şi nu se leagă mare lucru, adică sunt în pană de idei. Iau ceaşca de cafea în mână şi mă apropii de geam. Peisajul este sumbru: totul pare cenuşiu şi mohorât. Se porneşte un vânt rece şi sălbatic ce-ntoarce crengile pomilor în toate direcţiile.

     Zbaterea crengilor crează linii şi forme ciudate şi, dintr-odată, îmi vine o idee pe  care foarte repede o s-o pun pe hârtie şi am s-o tai!