ROCHIŢA-RÂNDUNICII

 

     Oriunde te uiţi prin iarbă,  este imposibil să nu vezi volbura sau rochiţa-rândunicii înfăşurată strâns pe tulpinile altor surate.

     De multe ori prind în mrejele lor mai multe fire, mai ales dacă acestea sunt subţiri. Sunt oportuniste fără pereche, pentru că altfel n-ar putea trăi. Au tulpina atât de lipsită de vlagă, încât au nevoie de ajutor. Însă florile lor delicate îţi bucură privirea şi eşti tentat să le treci cu vederea răutatea de-a sufoca planta gazdă. Am văzut înfăşurate pe-o tulpină mai multe, toate pline de flori albe, iar în vârf este floarea gazdei. Spectacolul este total: de jos până sus potirele albe ale volburei, iar în vârf flori de altă culoare. Cu toate că au tulpini plăpânde, iarna le vezi pe garduri uscate, rezistând mulţi ani dacă nu le rupe nimenea.

     Zâmbesc şi mă gândesc că aşa e şi în lumea oamenilor: câţi dintre noi nu “înfloresc” pe spinarea altora!?