TĂCERE

 

 

Tăcere.

S-au frânt cuvintele

în praf de stele.

Tac.

Mi-am risipit cuvintele

în cioburi de lumină.

Tăcere. Tac.

Cuvintele s-au ascuns

în suflet!

 

NESĂBUINŢĂ

 

     Sfârşit de aprilie. O ploaie de raze fierbinţi face aerul aproape irespirabil.

     Totul pare încremenit. Doar florile îşi scaldă obrajii în ploaia de lumină. Ne aşezăm la umbră sub un tei pletos ce-şi etalează cu sfială hăinuţa nouă prin care razele se strecoară nestingherite.

     În liniştea amiezii, un fluture sfâşie neclintirea aerului cu siguranţa celui care ştie bine ce vrea. În salturi ameţitoare, zboară de la un rond la altul, abia atingând câte o floare. Îl pierd din ochi pentru o clipă…pluteşte deasupra străzii…curentul unei maşini îl doboară…zace pe asfalt neputincios…mai dă de câteva ori din aripi, iar o alta îi zdrobeşte trupşorul firav…

     …tinereţe nesăbuită!…