CUM ARATĂ O CLIPĂ DE FERICIRE!?


 

     Aştept sfârşitul de săptămână de fiecare dată cu bucurie şi nerăbdare, pentru că atunci pot sta în atelier cât vreau eu, pot lucra fără să mă gândesc că sună ceasul să plec, că mai am şi alte treburi de făcut. Sunt momentele mele de fericire pe care mi le doresc tot mai dese, dar cel mai mult îmi doresc să vină vremea când pot să mă gândesc doar la arta mea, la scrisul meu. Până atunci însă, mă bucur de puţinele ore pe care le pot petrece în atelier.

     În sâmbăta asta, am intrat, ca de obicei, să-mi beau cafeaua, însoţită de nelipsitul teanc de hârtii pentru schiţe, dar şi de schiţele deja făcute şi asupra cărora mai aveam câte ceva de corectat. Discuţiile despre artă ne însoţesc cafeaua şi ne duc departe de lumea zdruncinată de tot felul de nebunii, într-o lume unde e linişte şi pace!

     Am nevoie urgentă de cutii pentru depozitarea lucrărilor şi, cu ajutorul soţului, le croim şi le lipim. Pistolul de lipit ne este de mare ajutor şi când cutiile sunt gata, îmi dau seama că este cazul să termin şi coroniţa mea „eco”. Scheletul este din hârtie recuperată, te miri de pe unde, iar fructele şi frunzele sunt adunate din toamna trecută, când ne plimbam şi admiram frumuseţea naturii.

     S-au scurs ore bune de lucru, fără să ne dăm seama, iar când am terminat, aveam sufletul până la cer şi îmi doream să mai am de făcut zeci de coroniţe, numai să nu trebuiască să ies din atelier.

     Uite, vezi, cât de puţin ne-a trebuit să fim cu adevărat fericiţi!? Am învăţat de mică să mă bucur de lucruri mărunte, să nu asociez fericirea cu valori materiale costisitoare sau scumpe, pentru că aşteptările tale vor tot creşte şi ajungi, la un moment dat, să simţi că nimic nu te mai mulţumeşte! Mi-am educat mintea să se bucure de un fir de floare, de foşnetul frunzelor în bătaia vântului, de ciripitul păsărelelor, de o carte veche cu miros de mucegai, de câteva hârtii pentru tăiat sau diferite unelte necesare muncii în atelier…

     Nu, n-am bogăţii materiale şi nici nu-mi trebuie, pentru că aş deveni sclava lor!

    M-am educat să fiu un om liber şi sunt fericită!

DSCN1340 copy

 

 

6 răspunsuri la „CUM ARATĂ O CLIPĂ DE FERICIRE!?

  1. Cât de bine cunosc sentimentul acesta, de trecere a orelor pe nesimțite, atunci când faci ceva cu atâta drag!

    Din păcate, eu nu mai reușesc să-mi fac timp pentru proiectele pe care fie le-am început cândva, fie vreau să le încep. Am zeci de schițe neterminate asupra cărora vreau să revin, m-am apucat de quilling din pură curiozitate și m-a acaparat vreo săptămână, mi-am întins două pânze pe rame și le-am abandonat pe șevalet, m-am apucat de restaurat și…să continui? 🙂
    Uffff, te invidiez dar sunt bucuroasă că ai reușit să-ți termini coronița, care este extraordinar de frumoasă și îți mulțumesc pentru că, într-un fel bizar, ai reușit să-mi amintești de orele petrecute în atelierul meu (așa zis, căci nu este atelierul mult visat!) de care uitasem. E cazul să mă întorc spre mine iar și să nu mai ies dinlăuntrul meu, măcar pentru o vreme!

    Apreciază

    • O, Doamne, să nu crezi că pot sta toată ziua în atelier! Mai am de mers la lucru şi o casa de întreţinut, dar am noroc cu soţul, care e pictor, că mă ajută fff mult, altfel, aş capota rapid! Oricum, perseverează! Succes şi cât mai mult timp pentru artă!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s