Caut buruieni de leac
prin fâneţi
scăldate-n soare.
Vântu-adună
dulci mirosuri
pe-aripi deschise larg
şi le-mprăştie prin lume.
Şi e linişte şi pace
pe pământ
şi în văzduh.
Nevăzute coruri cântă
fiecare-n gama lui.
Stau şi-ascult
şi sorb parfumul
buruienilor de leac!
Ecoarta's Blog 
Foarte placute versuri!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Aurelia,
Sa stii,ca ai crescut incomensurabil in ochii mei,!
Stii, de ce?
Banuiesc, nu! Iti explic indata!
Ai spus „ooo”, si nu” wow”.
Pentru asta, Nu indrazneasc sa spun ce meriti! 😛
Cum ai reusit?
Onu
ApreciazăApreciază
Patria mea: limba mamei!
ApreciazăApreciază
Admirabil, respectul păstrat mamei!
Onu
ApreciazăApreciază
Eu nu ştiu, dacă prin vorbele mele, voi aprecia la valoarea lui, postul, sau pe Creatorul său.
De aceea prefer să simt, spunând:
„Te îmbrăţişez, Aurelia!”
O meritaţi, din plin:şi postul, şi tu! 😛
Onu
ApreciazăApreciază
Ooo, mulţumesc!
ApreciazăApreciază
O combinație perfectă între vers și imagine, ambele minunate!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Frumos peisaj si frumoase versuri!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Superbe si versurile si imaginea!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază