Latră-un câine colo-n stradă.
Zboară pietre şi pietroaie.
Bietul fuge în tufiş.
Oameni roşii,
toţi ca para focului,
dau din mâini
şi din picioare.
Urlă cât îi ţin plămânii.
Nu mai sunt oase prin iarbă.
Nici fârâmituri nu sunt.
Doar sub piele
oase sunt.
Ecoarta's Blog 
Foarte sugestiva, dar superba poezie!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
„Doar sub piele
oase sunt”. Marea artă a sugestiei. Admirabil, te îmbrăţişez, meriţi!
Onu
ApreciazăApreciază
Mulţam fain!
ApreciazăApreciază
Este meritul talentului tău, care a făcut-o înaintea mea!Te-a acaparat cu totul.
Off! 😛
Onu
ApreciazăApreciază
Actualitatea… 🙂
ApreciazăApreciază
Aurelia, scriu, dar e un strigăt de entuziasm, să ştiii!
Accepţi? 🙂
Onu
ApreciazăApreciază
Ooooof!
ApreciazăApreciază
Ai un Oooooof, enigmatic, ezoteric aproape. Dar imi place, sa stii, doar pentru ca il intuiesc,a fi sincer romanesc! 🙂 Si are feminitate!
Onu
ApreciazăApreciază