Azi am rupt în două lumea:
una e dincol’ de geam.
Cad ploi de vară,
dar în plină toamnă!
Iarba crudă
se grăbeşte să răsară;
păpădii zoresc
spre soare,
iar un toporaş buimac
s-a trezit c-o floare-n cap!
Frunzele ciupesc
din soare
picuri moi de aur…
cad frunze pe alei,
în acorduri calde.
Speriat de ce se-ntâmplă,
toporaşul
s-a învineţit de spaimă:
nu e prima vară,
ci e miez de toamnă!
Vai,
lumea asta-i ruptă-n două!
Anunțuri
Ce frumoasa este aceasta confuzie totala. 🙂
Foarte tare remarca! Mulţumesc!
Cu drag. 🙂
Pe-aleea cu castani,
Ne-am cunoscut, si tot acolo, ne-am pierdut.
Apropierea, ne-a speriat,
Şi am fugit, care-ncotro, de teamă, să nu fi cedat.
Vai, ca toporasul speriat 🙂
Onu
Insurgentă și suavă ca… un fir de toporaș ițit în mijlocul toamnei.
Daaaa, mulţumesc mult!
O, da! Aceeasi diversiune a naturii, care a bulversat totul!
Chiar aşa!