COLINDUL PRIBEAGULUI


 

Colindăm, colindăm,

printre frunzele uscate,

aşteptând să vină iarna

să le-acopere pe toate.

Colindăm prin amintiri,  

 căutând un colţ de rai

să ne-astâmpere durerea

adunată-n ani şi ani.

Astăzi eşti pribeag prin lume

şi-ai îmbătrânit

căutând un colţ de rai…

Şi-am găsit un colţ de rai,

undeva, lâng-o pădure,

dar atunci copil eram…

Şi miroase-a lemn de brad,

ars în soba veche,

mere coapte rod în vis,

căutând un colţ de rai…

DSC01185 copy

 

Anunțuri

BALADA TOPORAŞULUI


 Dudul, mărul şi cu părul

 au ştiut destul de bine

că e toamnă.

Mult mai copţi

în ale vieţii

anotimpuri trecătoare

şi-au trimis spre mama ţărnă

frunze netrebuitoare.

Însă jos, în iarba crudă,

apărut-abia spre toamnă,

tinerel, necopt la minte,

a-nflorit iar toporaşul.

Ce-o fi fost în capul lui!?

Nepăsători, cei trei privesc

de sus, pe toţi, şi râd

de ignoranţa celor mici

din iarbă.

Brume albe se aştern

peste mari şi peste mici…

Doar micuţul tremură,

dar rezistă cu speranţa

că mâine

soarele-l va încălzi…

Azi, în zori, un soare trist

a topit pulberea albă…

Trupul firav i s-a frânt

când a înţeles că

primăvara e departe

şi iarna e aici!