DEVOTAMENT


     Această poveste n-ar fi fost scrisă, dacă…

     …într-o dimineaţă blândă de început de septembrie, în timp ce mă îndreptam spre ieşirea din cartier, n-aş fi dat peste o grămăjoară de pământ scos de sub gardul de sârmă. M-am gândit că un câine a dorit să intre în curtea casei, de altfel părăsită. Casa este nelocuită din primăvară, după ce nenea Florea a murit. Tanti Ana a murit acum câţiva ani, iar nenea s-a izolat de lume. N-au avut copii şi doar o nepoată de-a soţiei mai venea la sfârşit de săptămână şi făcea curăţenie.

     Pe vremuri, cei doi soţi ieşeau des la plimbare, ţinându-se de mână şi figurile lor emanau bunătate şi linişte. Deşi aveau o curte destul de mare, creşteau doar câteva găini şi doi câini. Unul era mereu legat, iar celălalt, alb cu pete negre, se plimba nestingherit prin toată curtea.

     Profund afectat de moartea soţiei, nenea Florea nu mai ieşea decât prin curte şi rare erau persoanele care-i deschideau uşa. Într-o toamnă culegea prunele din micuţa lui livadă. M-a văzut, mi-a făcut semn cu mâna să stau şi mi-a întins peste gard o mână de prune. I-am mulţumit, iar el doar a dat din cap.

     După moartea lui, animalele au dispărut şi m-am gândit că pe cei doi câini i-o fi luat cineva să-i păzească curtea. Numai că, cel alb a scăpat şi s-a întors la casa lui. Vroia să ştie de ce nu stă în curtea lui cu stăpânul. Negăsind cale de intrare şi-a făcut. Într-o dimineaţă l-am văzut stând covrig la rădăcina unui pom. A stat nemişcat multe zile acolo, apoi a dispărut şi iar s-a întors. Până la urmă, cineva i-a pus două oale lângă pom, probabil pentru apă şi mâncare.

     Iar el stă acolo în curtea pustie şi se uită foarte atent la fiecare trecător, în speranţa că unul dintre ei aceia mulţi este stăpânul lui.

     Când l-am fotografiat, s-a apropiat de gard, a adulmecat aerul, apoi s-a întors dezamăgit la rădăcina lui, s-a întins şi a închis ochii…

DSCN5112 copy

 

 

 

 

 

 

 

DSCN5113 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii din colecţia personală

 

 

Anunțuri

19 răspunsuri la „DEVOTAMENT

  1. Este foarte sensibila si emotionanta povestioara ta. Confirma ceea ce se spune despre caini si anume ca sunt cei mai buni prieteni ai omului. Intr-adevar sunt fideli stapanilor lor. Iti doresc un an binecuvantat si cat mai multe postari frumoase asemanatoare acesteia!

  2. Povestea ta îmi reamintește până unde merge loialitatea și devotamentul unui câine, dăruite necondiționat. Toate cele bune și La mulți ani cu sănătate, bucurii și realizări în anul 2015 !

  3. O fi mai liniștitor pentru oameni să știe că aceia dragi care s-au dus nu se vor mai întoarce? Poate că înăuntrul nostru cineva tot îi mai așteaptă, ca un câine.

    Mă liniștește gândul că nimeni și nimic nu se pierde. Asta însemnând și că va trebui să dăm cândva înapoi tot ce nu ne aparține, toate jucăriile pe care le-am furat sau le-am găsit pierdute pe drumuri.

    • Mare dreptate ai! Singurul neajuns este că nu pot vorbi! Însă, dacă-i iubeşti, înţelegi din limbajul corpului şi lătrături tot ce vor să-ţi transmită! O zi bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s