COPILĂRII


Nu mai sunt copil demult.

Doar sufletul

mi-a rămas atârnat

ca o piatră

de gâtul copilăriei.

Acum, ca şi atunci,

mă joc.

Mă joc cu cuvintele

şi culorile.

Între atunci şi acum-

o viaţă.

De atunci şi până ieri,

cuvintele n-aveau sens,

iar culorile- culoare.

Acum, cuvintele

au prins culoare,

iar culorile spun vorbe

cu atâtea înţelesuri…

 

DSCN5457 copy

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

Anunțuri

8 răspunsuri la „COPILĂRII

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s