DE-ALE TOAMNEI


Cireşul meu stă singur

în bătaia ploii

şi strânge la pieptu-i dezgolit

trei frunze gălbejite,

fără viaţă.

Atât i-a mai rămas

din vremea tinereţii:

o vagă amintire

din măreţia de-altădată.

Omule, cireşule!

E doar un mic răgaz

până la o nouă viaţă!

 DSCN5885 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

Anunțuri

2 răspunsuri la „DE-ALE TOAMNEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s