CULORILE IERNII

Ultima parte a anului 2015 a fost obositoare şi abia am aşteptat vacanţa să evadez din oraşul cuprins de ceţuri grele şi ploi interminabile.

În sat este zăpadă, dar nu atâta cât mi-aş fi dorit. Şi ca să fie totul ca la carte, spre seară mă pomenesc cu o ceaţă deasă, care abia s-a ridicat spre amiaza următoare. Aşa a fost zilnic cât am stat la munte. Uneori temperatura era şi de 8 grade, ceea ce a dus la topirea unei mari cantităţi de omăt. Mă hotărăsc să rup monotonia zilnică şi să plec pe deal. Cizme de cauciuc şi aparat foto. Drumul ce duce spre deal e plin de noroi şi apă. Mă răzgândesc şi fac cale-ntoarsă. Mă plimb prin grădină, apoi mă aşez pe o buturugă, la soare. Îmi ţin companie găinile care scurmă de zor prin rumeguş. O mierlă sură ţiuie în mărul de la fântână. Au ce mânca păsările, că nimeni n-a cules merele. Unele au căzut, altele au rămas spre bucuria zburătoarelor. Până acum părinţii mei culegeau merele şi le dădeau la animale. Ei au îmbătrânit şi animale nu mai ţin că nu mai pot.

Descopăr culoarea din jurul meu şi plec s-o caut şi în altă parte, repede că la orizont ceaţa şi-a făcut apariţia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii din colecţia personală