BABELE

Se joacă babele prin aer

de-a iarna-primăvara,

de nu mai ştii ce să-nţelegi!

Atâtea toane au în traistă

că-ţi vine să le prinzi

şi să le legi

c-un fir de mărţişor

de-aripa vântului,

ca să le poarte-n zbor

 în codrii cei pustii.

E frig.

Palton, căciulă şi mănuşi.

Porneşti la drum.

Şi vine cea caldă şi senină…

doseşti căciulă şi mănuşi,

pe gard paltonul

îţi vine să îl pui!

De dimineaţă, o babă

blândă şi senină

îţi bate-n geam.

Scurteică, pălărie-ţi pui,

dar ea trimite vântul:

ia pălăria de unde nu-i!

Eu te iubesc, băbuţă,

aşa nehotărâtă cum eşti tu!

Şi-ţi spun de-acuma ca să ştii,

când babă o s-ajung,

nu vreau să fiu ca tine!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală