GUGUŞTIUCII


Nici nu se crapă bine de ziuă că şi încep. Se adună pe crengile cireşului şi începe concertul: doi guguştiuci, câteva vrăbii şi două ciori, fiecare pe limba lui, îmi aduc aminte că e vremea să mă trezesc!

Înţeleg în zilele de lucru, dar şi duminica!? De parcă ele ar şti zilele săptămânii!? E cald afară, de ce nu-şi caută hrana şi să mă lase în pace!? Păi nu, că eu sunt de vină! Eu le-am învăţat aşa, deci îmi merit soarta! Îmi prepar cafeaua şi mă aşez liniştită s-o savurez, dar pot!? Sătule de atâta aşteptat, vrăbiile şi ciorile îşi văd de treabă. Guguştiucii stau cuminţi pe creangă. Se lasă liniştea în faţa geamului meu. Nebunia asta a început în urmă cu mulţi ani, când le dădeam slănină piţigoilor şi cum vrăbiile îi alungau, le-am pus şi lor tot felul de seminţe sau fărâmituri. Cum nişte zănatici au tăiat crengile de lângă geam n-am mai avut unde lega slănina, iar piţigoii n-au mai venit. Vrăbiile au rămas.

În urmă cu doi ani, m-am procopsit şi cu doi guguştiuci. Iniţial au fost prieteni cu Feri, vecinul din blocul din faţă, la etajul unu. De acolo până la mine n-a fost decât un fâlfâit de aripă. Primăvara au cărat în balconul lui Feri o grămadă de crenguţe. Mare iubitor de animăluţe, s-a dus şi a cumpărat un ghiveci mare pe care l-a umplut pe jumătate cu talaş, a luat cu grijă cuibul şi l-a pus în ghiveci. Guguştiucii au acceptat fără să crâcnească, au clocit ouăle şi-au scos şi pui. Într-o tăviţă le punea mâncare, dar şi apă. Cu toate astea, veneau zilnic pe creanga mea! În primăvara asta am găsit pe pervazul geamului câteva rămurele. Am rămas nedumerită, pentru că nu ştiam cum au ajuns acolo. Un copil nu ajungea, iar un adult nu s-ar fi apucat de cules crengi şi să mi le pună pe geam! Misterul s-a dezlegat rapid când am surprins un guguştiuc asupra faptului. N-am înţeles gestul lor: să dai siguranţa cuibului vechi pe un pervaz expus la orice, mi s-a părut o prostie, dar le-am lăsat în pace. S-a întâmplat ca-ntr-o zi să fie vreme foarte rea, cu vânt puternic şi multe crenguţe s-au împrăştiat pe jos. Atunci au înţeles că nu e locul potrivit şi au cărat ramurile în cuibul vechi. Guguştiucii clocesc cu rândul, aşa că cel care nu era pe ouă venea pe creangă şi guguia până puneam pe pervaz mâncarea. Apoi se odihnea cu capul sub aripă.

Azi dimineaţă m-am prefăcut că nu le văd! Sătule de atâta aşteptat, au zburat pe pervaz şi au început să se uite pe geam în casă! Am deschis geamul încet să le pun pâine, dar ele nici măcar nu s-au mişcat. Au stat cuminţi lângă mâna mea să le pun mâncare! Cum pot avea atâta încredere aceste zburătoare în om!? Oare ştiu că le iubesc chiar dacă-mi vine să dau cu ele de pământ că-mi guguie toată ziua-n cap!?

DSCN6086 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

 

 

 

Anunțuri

21 de răspunsuri la „GUGUŞTIUCII

  1. La noi vin pescărușii. Cred că știu cât de tare iubesc marea și mi-o aduc la București! Deci da, și ele simt când sunt iubite…. Zi faină să ai, cu mai puțină guguială!!:)))

  2. Cum să nu-i iubești (mie îmi sunt dragi) chiar dacă insistă cu guguștiuci-tul, și la mine vin pe pervaz pentru mâncare și pe burlanul de la hotă pentru cântare când își cheamă perechea sau, (am descoperit) să le dau de mâncare. Nu prea pot să mânânce totdeauna că-i alungă porumbeii.
    O după amiază plăcută !

    • O, daaa! Îi iubesc fără discuţie, altfel nu i-aş hrăni, dar …mă distreză guguitul lor insistent până primesc ce vor ei! O zi minunată! Numai bine!

  3. si eu am un cuir de porumbei maiestos cunstruit pe niste cabluri la un col al casei… deschid fereastra de la baie… si privesc in el…
    anu trecut… au fost doi puisori… le puneam mancare de pe fereastra direct in cuib… veneau porumbeii si isi hraneau puisorii… eram fericit sa ii privesc… si sa invat loialitatea parintilor fata de copii…
    acum… este doar cuibul… vedem cum vor evolua evenimentele… deocamdata doar strang gunoilul de sub cuib…
    duminica frumoasa iti doresc…

  4. Tocmai ascultam un concert de guguituri, ce se aude foarte clar prin fereasra deschisă, chiar dacă cei ce l-au provocat sunt pe pervazul vecinei de deasupra. Amestecat cu ciripitul rândunelelor sună chiar bine și mi-am amintit că dimineață nu mi-am spus părerea pe aici. Duminică frumoasă!

  5. Eu acum am musafiri la geam, două rândunici care aproape au terminat cuibul lăsat neterminat anul trecut. Aşa că sper ca celelalte să le lase-n pace. Mă refer la vrăbiile şi porumbeii care făceau plajă la geam. Acum am oaspeţi de seamă şi sper să nu fie deranjaţi 😀
    Dar concert de guguştiuc aş tot asculta. Acompaniaţi de pescăruşi că şi din ăia avem. E o veselie totală, ce să mai…

    • Ştii, şi mie-mi plac guguştiucii pentru că sunt blânzi, dar dacă şi-ar începe concertul de la sfârşitul săptămânii mai târziu, ar fi ideal…. O zi bună!

  6. Ce frumoși „vecini” ai. Da, e minunat cum vin cu încredere în preajma oamenilor, dorind să stea în apropierea lor. Dar să ai în omul din față un stol de vrăbiuțe!!! Atunci să vezi hărmălaie și ciripeală! 😀
    O seară frumoasă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s