FANTEZII



Pui de stele-compoziție proprie

Şi s-a pus găina
ouă să clocească,
în cuibarul lunii…
Şi-a venit haina-
noapte să privească
cum ies puii-
stelelor să pască!

Reclame

A TĂCEA! TĂCERE!



Îmbrățişări!- desen pe carton în tuş; compoziție proprie

Tac!
Tăcerile mele spun
mai mult decât aş vrea…
Atunci când tac,
se-aude potop de vorbe!
Tac, dar nu înainte
de a scrijeli tăcerile cuvintelor
pe fire de nisip.
Îmi iau tăcerile şi plec!
Mă mut în stratosferă!
Acolo pot să tac cât vreau!
Şi în tăcere,
voi desena pe meteori
cuvintele tăcerilor…
Tu, pe fire de nisip,
păşeşte cu sfială,
să poți citi cuvintele tăcerii,
simțind tăcerea din cuvinte…
…cuvintele mele…
…tăcerile tale…

TIMPUL TĂCERILOR



Tăcerile timpului- desen pe carton în tuş, cretă şi creioane colorate;compoziție proprie

Sub pumnul implacabil al timpului
tăcerile mele s-au înfipt
în colți de gând…
Prin tăcerea mea, am închis
reverberația glasului tău
într-o colivie de vise.
Am trecut prin timp
cu timpul de mână
şi nu a fost în zadar.
Cărări adânci a săpat
prin vise de iubire…
doar chipul meu a scăpat,
apărat de un zâmbet,
atârnat ca un sonet
de colțul gurii!
Oare am trecut prin timp
sau
timpul a trecut peste mine!?

ADA! A, da!



ADA (initialele numelor mele!)- desen pe carton în tuş şi cretă

* A, da!
Fericirea în doi este magnifică, dar poți fi fericit şi singur!

* A, da!
Nu poți fi doar fericit! Trebuie să experimentezi şi reversul ca să înțelegi fericirea!

* A, da!
În viață nimic nu e simplu şi uşor, pentru că ne străduim zilnic să complicăm lucrurile.

* A, da!
Dacă nu poți râde şi nici nu ai un motiv întemeiat s-o faci, măcar zâmbeşte!

Cele scrise mai sus, sunt constatările unui om (adică eu, Aurora de la Eco), care a experimentat toate trăirile şi sentimentele cuprinse între agonie şi extaz; ale unui om care a băut cu nesaț din cupa succesului, dar a simțit şi pelinul insuccesului. Viața m-a pus în genunchi de multe ori, dar eu am îndrăznit să mă ridic mai sus de fiecare dată.
Paharul meu a avut de toate şi eu am băut cu conştiinciozitate din el. Mai am o jumătate! Cea plină!
Aşa am învățat să iau viața aşa cum e!
Pun paharul pe masă. Priviți-l! Nu vă atingeți de conținutul lui, pentru că s-ar putea să dați peste tristeți şi amărăciuni…
Puteți picura în el câteva vorbe…de care-or fi…