DORINȚĂ


Simt nevoia să fiu singură! Atât de singură, încât să-mi aud gândurile cum tropăie prin ochii uitați pe pereții invizibili ai unui munte scufundat în bezna zilei sau în lumina nopții…
Vreau să fiu singură, tu înțelegi!?? Ritmul zilei mă extenuează…vreau să-mi beau cafeaua la miezul nopții şi să dorm în brațele zorilor, legănată de amurgul celestelor nopți marțiene…cum adică nu ştii cum sunt nopțile marțiene!? Nici eu, dar le visez…sunt senine şi-nstelate, iar cafeaua are gust de lună plină…nu, nu vreau să zbori cu mine! Tu zboară-te spre alte zări…eu vreau să fiu singură!
Simt nevoia să fiu singură!



Fotografii din colecția personală

Reclame

NEPĂSARE!?



Cioburi-compoziție proprie

Ți-am sfărâmat privirea
în cioburile nepăsării…
E ceasul dorului târziu
când luna-şi plimbă
geana rece
prin țăndări de iubire…
Şi taci!
De parcă mi-ar păsa
de infinitele tăceri
ce-ți umplu viața!
Mai pune lângă ele
un pumn de cioburi
să-ți cânte zornăind
nimicul din privire…

A TĂCEA! TĂCERE!



Îmbrățişări!- desen pe carton în tuş; compoziție proprie

Tac!
Tăcerile mele spun
mai mult decât aş vrea…
Atunci când tac,
se-aude potop de vorbe!
Tac, dar nu înainte
de a scrijeli tăcerile cuvintelor
pe fire de nisip.
Îmi iau tăcerile şi plec!
Mă mut în stratosferă!
Acolo pot să tac cât vreau!
Şi în tăcere,
voi desena pe meteori
cuvintele tăcerilor…
Tu, pe fire de nisip,
păşeşte cu sfială,
să poți citi cuvintele tăcerii,
simțind tăcerea din cuvinte…
…cuvintele mele…
…tăcerile tale…

TIMPUL TĂCERILOR



Tăcerile timpului- desen pe carton în tuş, cretă şi creioane colorate;compoziție proprie

Sub pumnul implacabil al timpului
tăcerile mele s-au înfipt
în colți de gând…
Prin tăcerea mea, am închis
reverberația glasului tău
într-o colivie de vise.
Am trecut prin timp
cu timpul de mână
şi nu a fost în zadar.
Cărări adânci a săpat
prin vise de iubire…
doar chipul meu a scăpat,
apărat de un zâmbet,
atârnat ca un sonet
de colțul gurii!
Oare am trecut prin timp
sau
timpul a trecut peste mine!?

ADA! A, da!



ADA (initialele numelor mele!)- desen pe carton în tuş şi cretă

* A, da!
Fericirea în doi este magnifică, dar poți fi fericit şi singur!

* A, da!
Nu poți fi doar fericit! Trebuie să experimentezi şi reversul ca să înțelegi fericirea!

* A, da!
În viață nimic nu e simplu şi uşor, pentru că ne străduim zilnic să complicăm lucrurile.

* A, da!
Dacă nu poți râde şi nici nu ai un motiv întemeiat s-o faci, măcar zâmbeşte!

Cele scrise mai sus, sunt constatările unui om (adică eu, Aurora de la Eco), care a experimentat toate trăirile şi sentimentele cuprinse între agonie şi extaz; ale unui om care a băut cu nesaț din cupa succesului, dar a simțit şi pelinul insuccesului. Viața m-a pus în genunchi de multe ori, dar eu am îndrăznit să mă ridic mai sus de fiecare dată.
Paharul meu a avut de toate şi eu am băut cu conştiinciozitate din el. Mai am o jumătate! Cea plină!
Aşa am învățat să iau viața aşa cum e!
Pun paharul pe masă. Priviți-l! Nu vă atingeți de conținutul lui, pentru că s-ar putea să dați peste tristeți şi amărăciuni…
Puteți picura în el câteva vorbe…de care-or fi…