MI-AM PIERDUT CUVINTELE…


Mi-am pierdut cuvintele
în noianul de gânduri,
gânduri fără cuvinte,
doar cu umbre și lumini…
Rostogolesc lumina
poate-mi găsesc vorbele…
materialitatea lor
mă sperie!
Mă-nduioșează umbrele
căzute anacronic
peste ziua inceputului.
Unde sunteți? întreb
Aici, aici! răspund
din fantomaticele umbre…
Acum știu: voi întoarce
lumina spre umbră
și-mi voi lua cuvintele
fără de care nu pot trăi,
sunt hrana liniștii
unui suflet țintuit
pe un altar de umbre și lumini…

Lumini și umbre- compoziție proprie

15 răspunsuri la „MI-AM PIERDUT CUVINTELE…

    • Ce binecuvantare pentru noi sa putem materializa nu doar suspinele, ci si dorurile ce ne bantuie, in cuvinte dupa cum ne lasa amica noastra „muza”!
      Te imbratisez, Do! (de la Dorulet!)

  1. Ma întrebam adeseori în drumurile mele virtuale, cine a pierdut aceste minunate, mari comori, pe drumurile-ntortocheate prin aceasta vale, imaginându-mi ca esti tu, cea care face din cuvinte flori !
    Un Weekend sublim draga Aurora de la Eco !

    • Daca eu le pierd si tu le gasesti, este incredibil! Generos cum esti, dupa ce te vei bucura de ele, mi le vei inapoia cu siguranta! Contez pe tine! Stii, uneori sunt cu capu-n nori si imprastii cuvinte- flori peste lume, doar ca nu intotdeauna nimeresc unde as vrea!
      Aura (stii tu care! cea de la Eco!), iti doreste o duminica calda si luminata de bucurii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s