PUNCT

„I”-ul a stat prea multă vreme
cu capul în soare…
cred că a făcut insolație,
dar nu l-am putut ajuta…
nu-i găseam punctul!
„i”-ul de la iubire şi incertitudine,
„i”-ul de la ilogic şi irepetabil
era pierdut printre gânduri,
incertitudini şi speranțe.
Era suspendat
între a fi şi a nu fi,
între adevăr şi neadevăr,
între da şi nu,
între mine şi tine.
Dar între noi mai era ceva,
un blestemat de „dar”…
„dar”-ul incertitudinii mele,
„dar”-ul adevărurilor tale nerostite,
„dar”-ul dintre mine şi tine.
A căzut punctul ca un bolovan,
strivindu-l pe bietul „i”.
A rămas doar un punct…
Exact, am pus punct!

„INCERTITUDINI”, compoziție proprie