CONVORBIRE!


Apusul freamătă pe-ntinsul de argint al oceanului…val după val îmi spală gândurile de neliniștea zilei…
…ne naștem și murim
trăind în fiecare clipă!
El, valul, se înalță
și crește pân’ la mal,
dar se zdrobește
de țărmul prea înalt!
Sună telefonul ca un gândăcel rătăcit printre stele…e închis, dar tot îl aud! E închis de ani de zile, dar poate-ntr-o zi…nu răspund. Nu-i răspund, dar îi aud vocea unică și-l văd venind pe cărări de ape…
– De ce nu-mi răspunzi!?
– Pentru că vreau să te aud…
– Dacă nu-mi răspunzi, cum mă poți auzi!?
– Tu ești în inima mea…
– Când îmi vei răspunde!?
– Poate niciodată…
– Tu ești…
– Tu ești…
– Noi suntem!?
– Poate vom fi! You know: fate and God!
– Deschide telefonul!
– Nu pot vorbi cu tine…
– Acum ce faci?
– Vorbesc cu tine…

„ALL OR NOTHING”, din ciclul „Incertitudini”. Desen în tuș și creioane colorate. Dimensiune: 15/ 22.5 cm. Compoziție proprie

17 răspunsuri la „CONVORBIRE!

  1. Chestia cu ziarul în trupul acela care are drept cap ori o pereche de nedespărțit ori o inimă frîntă-n două… dacă e cum am văzut eu, înseamnă că ne lași pe noi să alegem, totul sau nimic 🙂
    Restu-i… știre de ziar.
    Să ridici receptorul, dacă sună 🙂

    • Mulțumesc, Issa! Nu spun nimic, deocamdată, despre mesajul compoziției! Bucata aceea de ziar a avut un rol determinant îm conturarea mesajului. De altfel există o subramură a artei în care ziarul este element esențial. Sper să nu ajung niciodată știre de ziar. Uneori îi răspund, altfel nu aș ști ce voce minunată are! Dar vom vedea…

    • Ana, mulțumesc mult! Nu, nu este o filă de carte, ci din ziarul „Tampa Bay News”. Am mai spus asta, dar pot să mai spun, „ziarul” a devenit de ceva vreme element plastic foarte apreciat! S-a dezvoltat o adevărată sub-ramură a artei, având ca element de bază ziarul! În compoziția mea, ziarul a „rupt” două planuri! Era singura soluție tehnică. Este compoziția care mi-a solicitat foarte mult imaginația, fiindcă toate elementele sunt simboluri!
      Mulțumesc de gând frumos!

  2. Totul sau nimic. Că nu deschizi telefonul… este de-nţeles, nu vrei să vorbești „la telefon”, ci altfel. Eu am analizat simbolurile din desenul tău: inima ruptă-n două și cusută, dar mai ales acea libelulă, desenată incomplet. Libelula este simbolul transformării, dezvoltării, iar la tine…

    • Așa este, putem vorbi și altfel nu numai la telefon. Compoziția are două părți, despărțite printr-o zonă neutră asemănătoare cu o pâlnie. Partea de jos are o jumătate de frunză de toamnă- viața mea, frumoasă până la un punct, dar și o libelulă, cu aripi frânte, culori sumbre. Libelula- efemerul- mai are totuși o aripă- speranța. Va putea străbate așa zdrobită canalul îngust al pâlniei spre lumină!? E posibil! Și atunci poate o inimă curată va putea aduna cioburile unei inimi frânte! Poate! Iar libelula se va bucura că totul este posibil în viață, dacă există iubire!
      Constanța, mulțumesc! Ai înțeles foarte bine compoziția, eu doar am completat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s