TĂCERE


Tăcere.
S-au frânt cuvintele
în praf de stele.
Tac.
Mi-am risipit cuvintele
în cioburi de lumină.
Tăcere. Tac.
Cuvintele s-au ascuns
în suflet.

„Tăceri”, din ciclul „Incertitudini”. Desen în tuş şi creioane colorate. Compoziție proprie.

23 de răspunsuri la „TĂCERE

  1. Înseamnă că o să le găsesc în ploile de meteoriți sau în reflexiile soarelui pe cuvintele tale… în suflet nu pot intra după ele.
    Desenul tău, dincolo de simbolurile din el, îmi amintește de o jucărie și nu pot să-mi dau seama care. Poate morișcă, dar nu sînt foarte sigură 🙂
    Sînt sigură doar că scrii și desenezi uneori trist, dar senin 🙂

    • Eu l-aș fi numit „Germinație”… Desenele sunt întotdeauna din altă vibrație, oricât de triste ar părea cuvintele care însoțesc câte o planșă. Bucuria creionului pe hârtie vine de undeva prea din interior, trădează alte stări interioare și așa cum în lumina primăverii sau în prezența copiilor care se joacă nu mai poți sta trist, Ecoarta ne transmite speranță de dincolo de cuvinte. Ele au tăcut. dar au vorbit tușele, iar mesajul primit de mine nu a fost deloc pesimist.

      • Păi da, m-am exprimat eu incomplet, trist dar senin, adică scrisul e trist, desenul e senin, așa era ce era-n capul meu. Și trist nu-i chiar pesimist, e o stare mai frumoasă decît pesimismul, care e mai greu.
        Pe desen l-am primit și eu ca pe un fel de perenitate a vieții și legături între elemente.

      • Mulțumesc de noul titlu! Este deosebit! Şi potrivit, dar l-am „botezat” deja! Tu mă vezi dincolo de cuvinte, linii şi pete de culoare…este bucuria supremă când mă joc cu culorile…este o bucurie simplă, de copil care descoperă solarul din sufletul lui şi-l poate transpune pe hârtie! Eu tac mult. Vorbesc puțin. Tac şi ascult. Tăcerea este starea mea perpetuă. Las cuvintele scrise şi culorile să vorbească în locul meu. Unii le înțeleg! Tu eşti unul dintre cei care ştiu citi cu ochii sufletului…şi pentru acest lucru: îți mulțumesc!

    • Tu găseşti cuvinte şi acolo unde nu sunt, pentru că tu le inventezi…cuvintele mele le vezi în razele soarelui…desenul are ceva solar în el! Poate e o copie a unui suflet care încearcă să rămână senin într-o lume măcinată de inceritudini…

    • Cât adevăr ai spus! Ce bine ar fi dacă am învăța să tăcem şi să ascultăm. Să ne ascultăm vocea inimii, a sufletului, vocea universului de lângă noi…poate aşa am înțelege cât de simplu şi curat e totul! Vorbind, avem darul să întinăm tot sau aproape tot….

      • Eu mă simt în spusele tale, că știu că de multe ori nu prea tac, dar ce să facem, fiecare avem spiritul și personalitatea diferită. De uni te rogi să scoată un cuvânt din gură, pe când alții sunt ca niște cascade nesecate, însă dacă cuvintele noastre aduc mângâiere și alinare sufletească, atunci ne băgăm sub „cascadă” și facem duș de gânduri bune🤗

  2. Si tacerea-i un raspuns… Adevarul e ca da, parca orice-am spune zilele astea, naste zazanie, iar cuvintele parca joaca ping-pong. Imi cantaresc bine ideile ca vad ca irascibilitatea e maxima in cazul unora dintre noi 😦 Imi place bobocelul tau 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s