POVESTEA POVEȘTILOR MELE


Povestea poveștilor nescrise!

Asfințitul își începe spectacolul. Soarele coboară spre neantul zilei ce se sfârșește în curcubee de culori și se avântă în ziua ce stă să-nceapă.E liniște peste calmul nefiresc al oceanului. Doar câte un pelican se scufundă săgeată după peștișori.
E liniște și pe fila mea…nici un cuvânt nu s-a încumetat să-și întindă neliniștea pe albul ei…
Nu mai scriu! Aș scrie, dar nu pot! De fapt mai scriu, dar mai bine n-aș scrie! Nu că aș fi mare meșteră la scris, dar acum mai nimic, deși am articole începute în decembrie, cu subiecte generoase…n-au nici sare, nici piper! Poezii!?? Nici atât!
Doar oceanul își cântă încetișor zbaterea, picurându-mi în suflet o liniște ce pare a veni din alte timpuri!

Povestea poveștii desenate

Linia se unduie molatic pe hârtie, cântând un dor ce-aș vrea să se disipeze în infinit!
* Îți plac liniile…
* Mă înalță…
* Ce-ți șoptesc?
* Doruri…
* Îmi place cum ai început…
* Sper să-ți placă sfârșitul…
* Ți-e trebuie să-ți placă! Două inimi!?
* Trei…inima lui, inima ei, inima lor!
* Poate-ntr-o zi, două inimi se vor contopi într-una…
* Taci!
* Amândouă tăcem! Când vei termina compoziția?
* Mi-e frică să lucrez la ea…acum mi se pare diafană…
* Lucrezi de multă vreme la ea…uneori o privești minute-n șir! Ți-e teamă să nu greșești?
* Știi bine ce se va întâmpla dacă ceva nu-mi place!
* Gândești prea mult!
* Taci!
* Tac! Cine vorbește!? Tu cânți, tu descânți!

„Doruri!”, din ciclul ‘Incertitudini”. Desen pe carton în tuș, creioane colorate și cretă. Dimensiuni: 15/ 22.5 cm. Compoziție personală

„Doruri!”, detaliu din compoziție!

26 de răspunsuri la „POVESTEA POVEȘTILOR MELE

  1. Povești din linii, povești din cuvinte și impresii… Stări. Să stai și să privești diafanul care se înfiripă. Cât crește inima când creezi și cum se chircește ea, câteodată. Dar apoi răsare frumosul, ca soarele de după nori și iar contempli. Atunci abia, inviți ochii celorlalți să se bucure laolaltă cu tine punându-ți o singură întrebare. Ei văd povestea spusă de tine? Te asigur că da!

    • Nu-i așa că liniile vorbesc!? Știu că și tu le auzi! Și asta mă bucură până peste poate!! Comentariul tău mi-a adus aminte de o discuție cu soțul meu. A fost o lecție…
      Atelier. Pregăteam o expoziție. Schițe. Discuții tehnice. Analiză în detaliu a fiecărei schițe. Într-una din schițe erau câteva linii mai mult sau mai puțin identice. Îmi atrage atenția asupra acestui aspect. „Mă apăr” spunând că este doar o schiță. Și aud: „nici măcar într-o schiță să nu mai faci așa. Poate deveni obișnuință. Dacă îți vor veni o sută de oameni la vernisaj și unul singur va observa liniile acelea…pentru acel singur om să ai grijă”.
      Condei, mulțumesc!

  2. Cat de greu mi se pare de realizat desene precum ale tale, atat migala… Sunt minunate! Eu scriu, cos, fac lectii cu copiii, ma joc cu ei, gatesc si fac orice sa ma mai relaxez. Daca nu eram incurajata pe blogul meu sa mai scriu … si altceva decat despre cuvantul ala insuportabil cu C, sa stii ca renuntam, dar scriu, continuu… si va trece, sper…

    • Woow! Cât de multe lucruri minunate faci, draga mea Florina! Ești un om deosebit! Cu scrisul!?? Sigur că da! Scrie mereu, scrie tot ce-ți trece prin cap! Pune bine ce scrii! Recitește după un timp! Vei avea o revelație!
      O, desenele mele! Eu desenez foarte ușor, greu este să ilustrez tot ce-mi trece prin cap! Pentru că, în ultima vreme, mă confrunt cu o avalanșă de idei. Fac schițe și apoi o să le definitivez eu cumva…
      Îți doresc multă răbdare și sănătate!

      • Cata intelepciune: RABDARE, asta-i laitmotivul zilelor noastre, eee, nu fac nici pe jumatate din cat mi-as dori, dar recuperez eu ca sunt un capricorn ambitios 🙂 Sa ne citim cu bine si sa sa ne regasim cu bine dupa ce trece uraganul asta…

    • Capricorn! O, da! O zodie binecuvântată de Dumnezeu! Mă bucur tare mult, vei răzbi cu toate și vei trece cu bine prin toate! Suntem de-o tenacitate și perseverență greu de egalat! Și restul, știi tu!
      🤗🙏

      • Ce-mi place sa aflu ca „suntem”… 🙂 Asa este, asa m-am simtit mereu, binecuvantata de Dumnezeu chiar daca am trecut prin incercari greu de imaginat, de aia m-am si apucat de un roman, merita, merita povestit. Voi scrie, voi sterge, si, indiferent cat va dura, perseverenta, ambitia si determinarea ma vor ajuta. Te imbratisez 🙂

  3. Aura, n-am prea văzut tăcere intre filele tale, probabil penița are puțină cerneală, dar trebuie imbibată în cerneală, apoi va ști ea ce să zică..
    Foarte fain desenul și artistic, iar inima din centru are multe e zis..
    Numai bine îți doresc și sănătate la toți.!!!

    • Eu tac. Mult. Dar scriu! Cei din jurul meu știu asta foarte bine. Greu scoți o vorbă din gura mea, dar, uneori, le spun povești celor de lângă mine. Este „darul” de la tatăl meu…l-am adorat…ne uitam unul la altul și știam instinctiv ce vrea să-mi spună…doar ne priveam…
      Mulțumesc, Ștef!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s