ULTIMUL ZBOR!


O zi şi o noapte, vântul şi ploaia au călcat în picioare ținutul într-o curgere ce părea din alte timpuri.

Aleea ce ducea spre parc era străjuită de stejari rămuroşi ce te apărau de fierbințeala soarelui, iar în lumina ce se strecura printre crengile copacilor se mişcau zeci de libelule. În zboruri scurte, cu zvâcniri puternice, se înălțau şi planau aproape izbindu-se de tot ce le stătea în cale. Era greu să prinzi cu privirea una măcar şi s-o urmăreşti pentru că liniile zborurilor desenate prin aer se întretăiau ca-ntr-un labirint.

Şanțul dintre alee şi şosea era plin cu apă, iar pe suprafața ei pluteau atât de multe libelule că aproape nu-i vedeai luciul. Adierea vântului mişca oglinda apei şi odată cu ea şi trupurile inerte…rareori câte o aripă mai fremăta abia perceptibil.

Aleea era un adevărat câmp de luptă. Armate întregi de furnici se hrăneau cu trupurile libelulelor…unele mai aveau un fir de viață când cohortele flămânde se năpusteau asupra lor. În urmă rămânea doar exoscheletul ca un tub gol cu aripioare.

Şi dintre atâtea zboruri ale morții, am putut urmări unul! Strălucea în lumina soarelui zburând în volte uşor de urmărit ca şi cum ar fi avut tot timpul din lume! Avea grația unei prințese cu ochii de smarald şi aripioare cu fire argintate ce străluceau în lumina aurie a soarelui. Cât a zburat!? Un minut sau zece!? S-a înălțat uşor până la coroana stejarului, apoi s-a lăsat uşor spre pământ parcă conştientă de efemeritatea frumuseții, a oricărei frumuseți! Aproape de pământ a părut îngrozită şi cu o ultimă picătură de putere s-a înălțat suuus de tot…apoi în brațele vântului s-a lăsat uşor spre pământ…aripile nu o mai ascultau…s-a prăbuşit surd lângă mine. Am pus-o pe o frunză şi-am dus-o acasă. Toată ziua a stat nemişcată, doar spre seară am băgat de seamă că se mişcase din loc. Pe-nserat am scos frunza afară. Printre crengile stejarului din fața casei, Luna ne privea mirată… o rază a mângâiat trupşorul firav şi micuța făptură a simțit chemarea…cu un ultim efort s-a ridicat pe firul de luminã…apoi…

„Ultimul zbor”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/15 cm.

Povestea este reală! Această gingaşă făptură va deveni personaj principal într-o poveste cu o ilustrație dintr-un alt proiect. Va deveni prințesa Lilianne.

35 de răspunsuri la „ULTIMUL ZBOR!

    • Libelula Lilianne merită încă o poveste şi cel puțin încă o compoziție! Îți poți imagina că-mi zboară prin cap de vreo trei ani!?? Nu mă întreba câte compoziții cu ea au sfârşit în coşul cu resturi! Şi eu sunt curioasă ce poveste va croi Aura pentru zglobia Lilianne! Ma bucur că ți-a plăcut! Îmbrățişări din depărtări!🤗🤗🤗💗

  1. Ce drag mi-a fost Aurora să aud măcar de soare dinspre tine. Păi de unde oare, de altundeva? 🙂 Și să mă faci părtaș cu ochii minții la ultimul zbor al unei libelule. Ah! Cât mă fascinau libelulele când eram copil…
    Îți aștept povestea ca și cum aș fi din nou astfel.

    • În primul şi în primul rând: bine ai revenit! Cât despre soare!? Eu am şi de dat! Da-ți-aş bucuroasã un mănunchi de raze! Dar eu sper că îți plac şi acum libelulele…recunoaşte că sunt uimitoare!
      Nu ştiu când voi reuşi să termin povestea pentru că: abia am pus punct proiectului ” Zbor printre stele” şi mai am un articol cu ultima compoziție. Din păcate, lucrez greu, adică refac şi gândesc câte o secvență mult timp! Poate prea mult timp, dar asta sunt eu!
      Aştept proiectul tău!

      • Păi da!… Eu îmi mușc limba de fiecare dată când îmi scapă intenția înainte de realizare. Nu vreau să pic în superstiție dar de fiecare dată când fac asta, se întâmplă ceva care îmi dă planurile peste cap. Acum sunt din nou la punctul zero. Tot e mai bine decât în zilele trecute. Îmi plac în continuare foarte mult libelulele. Numele englezesc de dragon-fly le face și mai incitante, însă nu le mai văd. Când eram copil eram într-o lume foarte apropiată de lumea gâzelor și îmi petreceam mult timp (până să descopăr cărțile) în universul lor fantastic. Aveam un loc al meu dincolo de rândurile de viță de vie, unde părinții nu cultivau nimic în grădină și era iarbă înaltă în care mă jucam. Le prindeam între degete apucându-le codița, dar nu le pricinuiam alt rău. Îmi plăcea vibrația pe care mi-o transmiteau dând din aripi dar le eliberam totuși într-un final. Acum m-aș mărgini doar să le privesc, doar asta s-a schimbat. 🙂

      • Doar tu ştii ce sau cine ți-a dat planurile peste cap! Insă cât te cunosc, extrem de puțin, îmi permit să spun că nu te-ai fi gândit la acel proiect fără să fii convins că-l vei putea duce la bun sfârşit! Eu am intuit mult mai mult decât tu ai spus! Dar ştii ceva!? Dacă ți-ai propus să faci ceva, mai devreme sau mai târziu, tot îl vei realiza! Niciodată nu e prea târziu. Şi încă ceva: nimic nu este întâmplător în lumea asta!
        Mulțumesc de gând frumos!

  2. Splendida creatie! Cat despre muza care a inspirat-o, parca o si vad zburand pe un fir de lumina selenara. Am admirat si eu odata una, asezata pe plasa mea de tantari. A stat ceva timp acolo, inainte sa zboare spre alte locuri.

    • Ana, mulțumesc mult! Mă bucur că ți-a plăcut şi artwork-ul meu nu numai povestea! Da, întâmplarea a fost foarte ciudată în sine. Ea era cea mai mare acolo şi nu am putut s-o las pradă furnicilor! Ce a urmat a fost mai mult decât surprinzător! Te îmbrățişez!

  3. Și povestea este minunată, și desenul! Felicitări, Aurora! Îmi plac mult libelulele, am multe poze cu ele stând bine, mersi, pe piciorul sau pe mâna mea, zici că am tragere la ele. Interesante făpturi.

    • Nu va fi o continuare a poveştii îm sensul real al cuvântului! Urmează să postez ultima compoziție din acest proiect şi în articol veți putea afla mai multe despre această „continuare”. Mulțumesc!

  4. Ești un poem în proză, Aura, în această mică poveste cu desen. Merită continuarea. Și mi-ai adus aminte și de un film drag și vechi, cred că se numea chiar Dragon Fly și că era cu Robin Williams.

    • Nu ştiu filmul, dar mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Sper să reuşesc, pentru că în acest moment ideea este la dospit. Iar eu am un mod foarte „strange” de lucru. Ideile se nasc în capul meu şi până nu le cresc pene pe aripi, nu ies să zboare. Voi vedea ce va zbura din capul meu! Te îmbrățişez!🤗

    • Aici, efemerul vieții este atât de vizibil, că uneori te trec fiorii! Nu am văzut alte viețuitoare care să se prăbuşească în număr atât de mare şi să moară în fața mea! Nu poți trece nepăsător, fără să te gândeşti la…dar aşa e viaţa!🤗

  5. Deosebit mirajul libelulei, al libelulelor. Așa grațioase și așa de plăpânde, fascinante.. Ciudate întâmplări. Atât de frumoasă povestea prințesei in zborul final. Dar la fel de frumos desenul. Mulțumesc, Aura! O zi buna! 😘❤️

  6. Îmi plac libelulele, îmi place grația lor. Când eram mică stăteam ore în șir și le priveam cum zboară. Aveam o grădină plină de flori și pomi fructiferi, iar în vecinătatea ei curgea un pârâu. Vara se umplea de fluturi și libelule mari și mici. Apoi, după o vreme, au dispărut și libelulele și fluturii. Nici n-am înțeles de ce, pe atunci poluarea nu era atât de mare. În timp ce-ți scriu realizez că era un adevărat rai acea grădină și mi se face dor de acele vremuri.

    • Şi mie mi-s tare dragi! De fapt mi-s dragi toate animalele (excepție: țânțarii, păduchii, puricii…)! Dar libelulele au practic două vieții şi trăiesc atât de diferit în fiecare, încât nu poți decât să te minunezi! Ori de câte ori le văd cercuind lumina, gândul meu frământă idei filozofice!

  7. Da, verde, mult verde, preferatul meu, adorat… Ai văut filmul cu Kevin Costner cu libelula aia, era foarte tare, se numea Dragonfly din 2002, e superb, deși-i vechi. Minunat alese culorile, Aurora, esti talentul în persoană, îmi odihnesc ochii pe desenele tale 🙂

    • Da, este culoarea mea de suflet. Muuulte haine am de această culoare! Cât despre creioane, cred că am din gama de verde peste 20 de bucăți. Iar combinația verde-albastru mă fascinează. La fel şi cu gama de albastru sau galben şi griuri. Cele mai puține sunt pinkul şi violetul. Mulțumesc de trecere şi gând frumos! Nu am văzut filmul, dar o să-l caut să-l urmăresc!
      Un sfârşit de săptămână minunat aşa cum ți-l doreşti!

      • E frumos tare, e o poveste de dragoste ce trece și dincolo de moarte, o să înțelegi câd îl vezi, Kevin Costner e un super actor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s