O BRUMĂ DE SPERANȚĂ!

Posted by Ecoarta on

Mi-au trecut prin foc şi pară ochii

de câte au văzut şi n-am plâns!

Mi-a trecut prin foc şi pară inima

de câte-a pătimit şi n-am plâns!

N-am plâns când sufletul-mi ardea

în vâlvătăi fără sfârşit!

Şi-am plâns când sufletul şi inima

au fost cuprinse de-o brumă de speranță!

„Speranța”, din ciclul „R. R. R.”. Desen în tuş şi nonculori. Dimensiune 11/15 cm.

37 de răspunsuri la „O BRUMĂ DE SPERANȚĂ!”

  2. În desenul ăsta mic mi-am întrezărit o mulțime de speranțe, după cum în suflet și-n inimă-mi încap nenumărate sentimente, iar când le-am intersectat a rămas uimirea în fața frumuseții, precum roua pe geana dimineții.
    🌞🌞🌞🌞🌞

    Apreciază

    Răspunde

  3. Pentru că durerea te-ntărește, dar binele te face praf… Si eu am pățit-o, să mi se umezească ochii la cîte un simplu gest frumos, de ca și cum ar fi ceva anormal… Dar nu am spus-o așa de simplu și firesc ca tine.
    De desen nu mai zic… știi că-mi plac toate! Poate unele mai.mult decît altele, dar tot toate-mi plac!!

    Apreciază

    Răspunde

    • Mulțumesc! M-am speriat când am văzut „nod în gât” că avându-l acolo nu e de bine! Viața ne mai pune şi bețe-n roate! Dar aceasta este tema proiectului meu „R. R. R.”! Trecutul adus în prezent şi pregătit pentru viitor! Schițele îşi cereau dreptul la „viață”! Iar eu mă asigur că realmente am făcut pace cu trecutul. Doar eu voi şti peste ani cum arăta schița! Când eu nu voi mai fi…privitorii vor vedea doar finalul! Şi, poate, cineva va încerca să facă o legătură între poezie şi desen. Imaginația este cea mai năstruşnică!
      Mulþumesc că ai trecut pe la mine şi mă bucur că ți-a plăcut ce ai găsit!🤗

      Apreciază

      Răspunde

  8. Minunata poezia si foarte adevarata. daca greutatile ne intaresc inima si o fac dura ca fierul, o vorba buna sau un strop de speranta aduc o eliberare nebanuita. Despre desen, e poezie in imagini.

    Apreciază

    Răspunde

    • Greutățile pe care le întâmpinăm în viață sunt menite să ne întărească şi nicidecum să ne doboare! Dar asta depinde de fiecare în parte! Uneori nu găsesc suficiente cuvinte să spun ce simt şi atunci desenez…
      Mulțumesc!🤗

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    • Ce mă bucur că ți-a plăcut „artwork-ul” meu! Sigur că mai plângem şi de bucurie! Şi cât de bine ar fi să plângem doar de bucurie! Însă viața este cu de toate şi-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tot şi toate! Numai bine!🤗

      Apreciază

      Răspunde

  10. Foarte frumos! Speranța are locul ei special în inimile noastre. La mine ea este o proiecție permanentă înspre viitor, dar mai este și o amintire a copilăriei.
    Am crescut la țară și numai în vacanța de vară mă întâlneam cu verișorii mei cei dragi, de la oraș cum îi ziceam pe atunci Piteștiului. Îi iubeam desigur pe amândoi, însă cu Gabriel aveam afinități mai multe, fiind amândoi băieți și ca atare „războinici”. Fratele meu, mai mare și desigur și mai galant, accepta să facă echipă cu Ligia. El doar se cobora la mintea noastră, însă noi chiar luam totul foarte în serios. Acum le-am zis echipe, însă pe vremea aceea un „grup” de două persoane, reprezenta fiecare câte un corp de armată. Aveam stindard, blazon și evident că aveam și nume. Noi băieții, ne-am zis Victoria. Ceilalți, micștii adică 🙂 și-au luat numele de Speranța. Și ne înfruntam așadar care suntem mai grozavi… Cu arcul, sulița și sabia, dar mai mult cu vorba. 🙂 Dacă pe terenul armelor Ligia nu se putea măsura cu fratele său, călit ca și mine în crâncene bătălii închipuite, în schimb era mai abilă în domeniul diplomatic. S-a dus la tatăl lor (unchiul meu vasăzică) să-l întrebe cu cine ține și dacă nu consideră și el că Speranța e mai bună decât Victoria. Iar acesta ne-a dat următorul răspuns indelebil: „Eu țin cu nădejdea izbânzii!”, împăcându-ne pe toți. Îmi dau lacrimile când îmi amintesc de acei ani…
    Iartă-mă Aurora că m-a apucat melancolia tocmai în fața planșei tale. Nu știi niciodată ce reacții poți obține cu câte o lucrare prezentată. Poate că și versurile cu care ai însoțit-o să fi contribuit…

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

    • Prieten drag, de departe! Iar mie mi-au dat lacrimile citindu-ți amintirile…Doamne, mă uit iar la acel minuscul petic de hârtie, acoperit cu un labirint de linii, doar alb-negru , şi nu pot crede că împreună cu câteva vorbe înşirate pe-aripi de amintire, ți-au trezit aşa amintiri plăcute!
      Mulțumiri din suflet!🤗

      Apreciază

      Răspunde

  11. De multe ori, în lupta cu marile durerile, corpul nostru se mobilizează de nu ne „rămâne” timp nici să plângem. Mai repede lăcrimăm când vedem lucruri și gesturi, unele chiar mărunte, la care nu ne-am așteptat.
    Și apropo de desen, eu am văzut albastrul din „Speranța” ta.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Complicat!? Da, posibil, dar am avut noroc că suprafața a fost relativ mică!😊 Cât priveşte viața, este extrem de complicată, dar are şi părți bune sau chiar plăcute şi ne trezim zilnic cu speranțe…multe, iar unele pot fi doar iluzii…eu sper, tu speri…noi sperăm🤗
      Mulțumesc!

      Apreciază

      Răspunde

  14. Superba exprimarea simbolica a „Sperantei” ! Felicitari ! Omul cât traieste, tot mai nadajduieste… 🙂
    Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
    Un Weekend magic, minunat, în toate binecuvântat, draga Aurora, (de la ECO)

    Apreciază

    Răspunde

    • Credința, nădejdea şi dragostea! Ce-ar fi viața noastră fără ele!? Sau ce diferență ar fi între viața omului şi a unui copac!? Chiar dacă, de cele mai multe ori, speranțele sunt iluzorii, omul continuă să spere şi acest lucru îl împinge spre viitor…
      Mulțumesc! O duminică binecuvântată!

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul