VESTITORUL FURTUNII!


„Frunze”. Tăieturi pe hârtie. Dimensiune 10/ 15 cm

Vestitorul furtunii

Nărăvaş cu aripi lungi

galopează printre crengi.

Coama sură de răcoare

se încurcă printre frunze

şi se zbate ca să scape:

rupe crengi,

zdrobeşte frunze!

Le adună, le înalță

şi le-alungă hăt departe!

POVEŞTILE APELOR!


  1. Blue King

Anotimpul foarte cald încă îşi purta faldurile fierbinți peste lume, deşi nu pentru mult timp. Nu, nu se apropia toamna, nici iarna, poate un fel de primăvară tot caldă, însă cu mai puțină umezeală.

Aleile parcului se întindeau de-a lungul şi de-a latul golfului, iar oamenii le măsurau cu paşi lenți şi relaxați, pregătindu-se pentru odihna nocturnă. Soarele era încă sus, iar văpăile roşiatice inundau cerul şi apa. Timidă, pe partea opusă, Luna îşi ridica încet- încet fața dintre ape.

Sunt momente unice când cei doi aştri se privesc în ochi pentru câteva minute spre bucuria celor care aşteaptă aceste clipe unice.

Cum cobori de pe boardwalk, în partea stângă este un desiş de mangrove şi apa nu este adâncă, însă sunt destul de mulți bolovani. De câte ori am trecut pe-acolo, am văzut un Great Blue Heron, un fel de egretă, o pasăre frumoasă, cu o siluetă elegantă şi maiestuoasă ce se profila pe oglinda albăstruie a cerului şi apei.

Apropierea mea nu l-a scos din neclintirea lui, semn că prezența omului nu-i era străină, dar nici grohăiturile aligatorilor nu păreau să-l sperie. Azi aşa, mâine-aşa, până când într-o zi m-am aşezat destul de aprope de el, dar totuşi suficient de departe să nu-l deranjez. Din când în când prindea câte o vietate marină, iar când era sătul părăsea locul. Multe zile i-am ținut companie, admirându-i tenacitatea şi eleganța mişcărilor. L-am botezat „regele”: Blue King! În seara aceea…era înnorat, vântul zgâlțâia mangrovele, iar apa se vălurea mai mult ca altădată. L-am lăsat pe Blue King neclintit şi nederanjat de vânt sau de apropierea furtunii.

După câțiva paşi, un zgomot puternic m-a făcut să întorc capul…am apucat să văd coada aligatorului şi picioarele lui Blue Heron…

„Blue King”. Desen în tuş, creioane colorate si creioane- acuarelă. Mărime 10/15 cm.

SURPRIZA!


Mă trezesc şi adulmec aerul în speranța că undeva mă aşteaptă o cafea. Nimic. Nici un zgomot nu se aude în toată casa, doar bâzâitul molcom al A. C.-ului. „Vrei cafea!?, îmi zic în gând. Mişcă-te şi fă-ți-o!”. Masa este aranjată deosebit, iar tufa de hibiscus din curte a cedat rugăminților şi a oferit câteva crenguțe înflorite spre desfătarea ochiului.

Credeam că este în birou cu nasul în proiectele lui, dar nu, stă în fotoliu şi butonează telecomanda.

– Good morning, my sleepy lady!, şi-şi vede de butonat. E deja pe la opt sute şi ceva. E clar că are ceva pe suflețel, dar îl las să fiarbă exact cum fierbe cafeaua mea. Îi fac şi lui una cum îi place pentru că în dimineața asta sunt generoasă. Îmi aduc schițele să le revăd. Vorbim despre proiectele mele, despre proiectele lui şi mai ales despre iminentele plecări.

-Ieri ai stat mult în atelier şi aproape tot ce-ai lucrat a ajuns la gunoi. Ce nu merge!? Mie mi se par construcțiile bune, ție ce nu-ți place!?

-Am fost nemulțumită şi de unele schițe, dar acum nu mi-a plăcut culoarea.

-Ai nevoie de alte culori? E clar că nu eşti mulțumită de creioanele-acuarelă.

-Mai degrabă aş zice că ideea de culoare nu s-a copt suficient în capul meu. Văd culoarea în cap, dar pe hârtie iese altceva.

Se îndreaptă spre birou, iar eu spre atelier. Se aude soneria de la intrare. Deschid şi în uşă găsesc un pachețel frumos ambalat. Mă întorc şi-l văd în fotoliu.

-I think it’s yours, îi spun, gândindu-mă că de aceea se tot uita la ceas de zece ori pe minut. Şi-ntoarce spre mine zâmbetul acela unic în univers:

-I think it’s yours…

Îl desfac încet, încercând să-mi ascund emoția. Când ultima hârtie cade, iese la iveală o cutiuță superbă de lemn plină cu acuarele.

O clipă dintr-o zi…o clipă dintr-o viață! Nu ştiu dacă am fost crăiasă până atunci, dar ştiu că, din acel moment, apele limpezi şi liniştite ale golfului au început să-şi cânte tainicele poveşti, în faptul serii, la asfințit, când o vrajă plină de mister te învăluie…

Eu le ascult cu bucurie şi mirare şi încet-încet le voi țese pe fir de culoare şi cuvânt în „Poveştile apelor”.

Cutiuța cu acuarele! Încă nu am folosit-o pentru că a trecut multă vreme de când nu am mai lucrat cu astfel de culori şi am emoții. Însă o să vedeți curând de tot!

COMPARAȚIE!


Universul tău e-atât de mare,

iar al meu e-atât de mic

că încape într-o viață…şi un pic!

Universul tău se-ntinde

peste ape, peste munți,

iar al meu zădărniceşte

să zidească albe punți.

Universul tău e cerul,

poate chiar e infinit!

Uneori luceşte-n ape

în adâncuri nesfârşit!

Universul meu e-un petic

de cârpit o viață frântă…

ața stelelor e sfântă

doar să vrei ca să te vindec!

„Optimism”, din ciclul „Drumul vieții”! Desen în tuş. Mărime 10/15 cm.