POVEŞTILE APELOR


4. Dincolo de ape…

Lilianne se îndepărta tot mai mult de păpurişul ce i-a fost casă şi doar spre seară se întorcea să-i povestească lui Isabelle despre lumea de dincolo de ape, despre nişte ființe ciudate cu doar două picioare care se târâie pe pământ sau se urcă în nişte cutiuțe cu picioare rotunde care se rostogolesc foarte repede. Uneori, acele ființe se urcă în cutii care plutesc pe apă.

-Aceia sunt oameni, Lilianne! Cutiile acelea sunt maşini, iar cele care plutesc pe apă sunt bărci. De ele trebuie să ne ferim pentru că sunt periculoase.

Insă Lilianne era tot mai fascinată de lumea din jurul ei şi zbura tot mai departe, tot mai sus, plutind uşor pe-aripile vântului sau scăldându-se în lumina razelor de soare. Iar Isabelle o urmărea până o pierdea din ochi printre picăturile de soare.

Seara, la lumina lunii, îşi povesteau una alteia ce-au văzut, ce-au simțit. Lilianne o îndemna pe Isabelle să plutească până pe plajă, să vadă oamenii, să vadă luminile oraşului. A fost suficient o dată să ajungă aproape de mal, că Isabelle petrecea tot mai mult timp aproape de țărm observând oamenii şi lumea de dincolo de ape!

-Ce-o să se întâmple cu ea? îi întreb pe salvatorii marini, veniți extrem de repede la locul accidentului.

-Sperăm că doar tentaculul este retezat şi nu are şi alte răni. Tentaculul se va regenera cu timpul. Acum o ducem la centru („Marine Science Aquarium”) s-o vadă medicul.

5. Ultimul zbor….

Lilianne a fost mirată că Isabelle nu a apărut în seara aceea, dar nici în serile următoare. A zburat peste întinderea de apă, dar n-a găsit-o! Zile-ntregi a căutat-o! Într-o zi, crabul Blue, el aflase de la alți crabi, i-a povestit despre accidentul lui Isabelle. Intr-un fel şi lumea ei era pe sfârşite! Simțea un fel de sfâşială în tot corpul şi nu înțelegea ce se întâmplă cu ea. S-a întors în păpurişul ei şi a încredințat celei mai puternice tulpini de papură urmaşii ei.

Apoi s-a înălțat sus de tot, s-a scăldat în lumina soarelui, s-a răcorit în adierea vântului, s-a prins în dansul frenetic al ultimelor clipe…

Atunci am găsit-o pe alee, agonizând…era atât de frumoasă…restul e poveste!

va urma

Lilianne şi urmaşii ei! Desen în tuş şi creioane colorate. Mărime 9/15 cm.

19 răspunsuri la „POVEŞTILE APELOR

    • Mulțumesc, Issa! Poate că a fost o etapă din viața mea, când ființa aceea atât de mică m-a determinat să privesc altfel efemerul vieții şi poate să mă bucur de clipa prezentă! Cert este că după mulți ani, am reuşit să închei (oare!?) povestea! A cui poveste!? O, Doamne, a unei libelule! Ce mare filozofie! O libelulă!

      Apreciază

  1. The rest is history, indeed. Biata Isabelle! A dus-o Lilianne în ispită. Sper să se facă bine, iar următoarea poveste a apelor să fie despre ea. Desenul este neașteptat de vesel pentru senzația de îngrijorare pe care mi-a lăsat-o povestirea. 🙂

    Apreciază

    • Ele sunt curioase din fire, foarte inteligente, aşa că nici Isabelle nu a fost o excepție! Şi a avut noroc că salvatorii-voluntari de altfel- au apărut foarte repede! De fapt, atunci mi-a încolțit în cap ideea unei poveşti! Mă bucur că desenul ți-a transmis o stare de bine, mai ales că Lilianne, obosită de atâta căutare, s-a întors acasă, în păpurişul ei. Poate că fiecare ne întoarcem sau vrem să ne întoarcem la „acasă” într-un final.
      Mulțumesc de trecere şi minunatul gând lăsat aici!🤗

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s