Melancolii de primăvară

Au înflorit toți merii și cireșii,

chiar și caișii-au înflorit.

Sub ei te poart-agale pașii

Pe tine, suflețel, neliniștit.

Se scutur florile de măr

și de cireș – albesc prin iarbă,

Am multe albe flori în păr

Pe tine, suflețel, cine te-ntreabă?!

Cine te-ntreabă de ești trist

sau râzi privind spre soare?

Mai poate sufletul de-atâta plâns

sau dacă inima te doare!?

Ce doruri aspre-ți frâng privirea?

Ce bucurii ți-alungă norii?

De unde-ți izvorăște-amar durerea,

ce picură asemeni ploii!?

„Pom în floare”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10,5/14,5 cm.

VISUL UNEI SEMINȚE

Vântul zornăie semințe

și le-mprăștie-n văzduh.

Mici sau mari,

ascuțite sau rotunde,

cu aripi sau picioruș,

toate au un singur gând:

să porneasc-o nouă viață

mai frumoasă pe pământ!

„VIS”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10,5/14,5 cm.

PUI DE STEA

5. Cālātoria

Noapte-adâncā si-nstelatā!

Sapte stele cālātoare

Alergau pe cerul noptii

Într-un car destul de mare.

Ele-au fost de mici rebele,

iar acum sunt exilate!

Fug bezmetice prin noaptea

Universului adânc

Nestiind unde e tinta

Ce sā facā nici atât!

Rātācind prin negre gāuri

Si în veci necunoscute,

Prāvālindu-se prin hāuri

Printre luminate stele

Râd si zburdā printre ele

Si se-ntrec în goana lor.

Cea mai micā dintre ele

S-a ciocnit de-un meteor.

Cum a fost nu pot a spune

Decât pot a presupune.

Meteor cu trup de stâncā

Si cu dinti de piatrā durā

A ciupit doar o bucatā

Din steluta delicatā.

O fārâmā, doar atât,

Îns-un dinte el si-a rupt

Si-a scuipat micā fārâmā.

Nāucitā, mama-stea

Alerga si alerga

Ca sā prindā bobusorul.

Si oricât a alergat

Bobu-n veci nu l-a aflat.

El s-a rotunjit un pic

Si-a cāzut. Cum unde?

Nu mai stiti portita!?

Si cum l-a clocit Pestrita!?

Si din micul bobusor

A iesit un puisor!!

Pui cum n-are nimenea

Fiindcā este-un PUI DE STEA!

„O nouā galaxie”! Desen în tus si creioane colorate. Mārime 11/ 16 cm.

Roiul de stele „Pleiadele” a fost numit de poporul român „closca cu pui”, iar poporul francez i-a spus „la poussinière”, adicā „cotetul pentru puisori”. Pleiadele sunt o constelatie cu sapte stele, iar în mitologie acestea sunt asemānate cu cele sapte fiice ale lui Atlas si ale Pleionei. Si pentru cā erau foarte frumoase, Orion, un vânātor, se îndrāgosteste de ele si le urmāreste multā vreme prin munti. Jupiter le salveazā, însā le transformā în stele!

SFÂRSIT