Ochii Pământului
Răsfirați printre pietre și humă
Oare ce vor să ne spună
În nopțile cu Lună plină
Când cântă greieri
A jale și pustiu!?
Ascunși vederii, ei ne privesc în taină,
Dar se ridică-ncet spre Soare
Și ne zâmbesc din fiecare floare…
„Ochii Pământului”- desen în tuș și creioane colorate. Mărime 9/15 cm.
Ecoarta's Blog 
Te îmbrățișez, Ana, cu tot dragul din lume!🤗🤗🤗😘
ApreciazăApreciază
Am privit și citit: de sus în jos, apoi de jos în sus…exact așa, oglindire totală între cer și pământ, iar la mijloc întrebări cu un singur raspuns: frumusețe nesfârșită!🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Castele de frunze, petale si flori,
germinate din tarâna, aer si nori.
Milioane de ochi, nuante si culori,
peste spatiu si timp de mesaj purtatori …
Vara binecuvântata, în culori vii învesmântata, draga Au(ro)ra (de la ECO)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Iosif!
Melodia este foarte plăcută!
Un sfârșit de săptămână minunat!
ApreciazăApreciază
legatura stransa intre cer si pamant…
multumesc, Aura!
♥️♥️♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă aş putea face un top, dar nu pot, că e imposibil, ăsta ar fi pe primul loc. şi pe urmă toate celelalte. Îl ador, gata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Woooow! Mi s-au făcut pielea de găină!
Uite, pentru o astfel de apreciere, îți spun și povestea lui! A pornit de la o mare tristețe…dar…
A fost demult, într-o toamnă tristă, când nimic nu era la locul lui! Și-am desenat. Desenul mi-a fost alinare, bucurie și tovarăș bun pe drumul vieții. Am făcut o schiță. Câteva linii. O idee. Și am notat pe spate „toamna 2012”! Atât. Am privit de multe ori schița în anii ce-au urmat, dar niciodată nu mi-a vorbit că acum! Totul a pornit de la o afirmație făcută de „cineva”: „Cu Aura trebuie să ai răbdare. Dacă nu se uită la fiecare floare, dacă nu știe câte nuanțe sunt, la soare sau în umbră, nu pleacă. Uneori cred că vorbește cu florile”! Cu toate astea, și de la aceste cuvinte a trecut ceva vreme, dar în capul meu ideea se contura…
Te îmbrățișez 🤗❣️🙏
Și atunci am înțeles…
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Îţi mulţumesc din suflet pentru povestea asta! Acum are şi glas…
Şi da, cred că tu vorbeşti cu florile!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Brusc, m-am simțit privită de nenumărați ochi! Tare frumos ai spus și ai desenat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multe mulțumiri, Ana! 😊🤗❣️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare, tare interesant este desenul și versurile ce-l însoțesc deasemenea. O zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur mult dacă ți s-a părut interesant!
O zi binecuvântată!🤗🙏
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte interesantă ideea desenului. Nu m-am gândit niciodată la ce se întâmplă sub pământ. În viziunea ta, ochii sunt la fel de frumoși și deasupra și dedesubt. Îmi place ceea ce văd. Bravo! O singură contrarietate am: greierii cântă a jale și pustiu? De când? De la Cri-cri-cri toamnă gri? 🙂 În ceea ce mă privește, greierii sunt veseli. Chiar dacă îi seceră toamna, the cute little buggers apar, din nou, anul următor. Joy!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cândva…Luna își împrăștia puțina lumină peste lume. Într-un colț al odăii mele țârâia un greier. Eu, nesimțitoare, n-am înțeles serenada lui și l-am trimis sub clar de Lună. Și, culmea, a rămas pe prispă chiar sub geam și scotea niște sunete așa de jalnice, ca un plânset…
Așa mi-a venit ideea „a jale și pustiu”…
Însă țârâitul lor nu este numai „cântec, joc și voie bună”. Îi ascultam vara prin fânețe și fiecare cânta cu genunchii lui…
Mulțumesc de trecere!😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce magistrală întoarcere, de la jale și pustiu la soare…!
Aproape că mă faci să mă întreb dacă nu cumva din rădăcini vine lumina 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu-i așa?! Lumina nu străbate veacuri de întuneric până se arată vederii?!
„Precum în cer așa și pe pământ”…și atunci de ce n-am putea accepta ideea că „rădăcinile” ne dăruiesc lumină!? Și ce fel de lumină…!?
Mi-a plăcut cum ai spus tare mult! Mulțumesc! 🤗❣️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Wow, ce interesanta idee… ne privesc prin ochi de frunze si flori…
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Daaa, așa cred! Cred că nu ne pierdem dincolo, în neant, ci ne întrupăm în flori, încercând să alinăm doruri…
🤗🙏❣️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
viata, sens, conditia umana?
impresionant desenul, scumpa Aura!
are o amprenta mistica precum gandurile pe care le-ai asezat.
te imbratisez cu drag!
🤗♥️
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Exact, draga mea! Condiția umanului în viziunea mea! Poate părea dură exprimarea artistică, în ambele cazuri, dar deloc anacronică! Sigur, ne putem lansa într-o discuție filozofică de durată, chiar mi-ar plăcea, dar așa pe scurt, ce zici „precum în cer așa și pe pământ”!? Oare nu ne dă dreptul să credem…?!
Multe mulțumiri, draga mea!
🤗❣️🙏
ApreciazăApreciat de 2 persoane