AVENTURILE UNEI GHINDUȚE (IV)


-fragment-

-Ce faci aici, mititico?! Și Vrabia o ciocăni în cap de câteva ori.

-M-a durut. De ce m-ai lovit?!

-Îmi pare rău, dar mi-e foame. Voi găsi o soluție să te mănânc.

-Dar până atunci, te rog, ajută-mă să ajung lângă copacul de acolo.

-Bineînțeles că am să te duc o bucată de drum.

Vrabia a dus-o în zbor, dar a scăpat-o pe o piatră. A încercat din nou s-o înhațe, dar a apărut Broasca și Vrabia a zburat pe o creangă.

****

Piatra era caldă, iar Ghinduța abia acum a simțit oboseala ultimelor ore din viața ei. S-a lăsat pe spate, și-a întins piciorușele și a închis ochii. A adormit.

-Oac, oac! Dă-te jos de pe piatra mea, spuse Broasca cu glasul ei răgușit.

-Iartă-mă, Broscuțo! Eram așa de obosită și căldura pietrei m-a adormit.

-Tu ești o ghindă, nu-i așa? a întrebat Broasca. Mi-e tare foame, oare te pot mânca?

-Te rog, Broscuțo, mai bine ajută-mă să ajung mai aproape de Stejarul de acolo.

-Dar mie mi-e foame, spuse Broasca cu un orăcăit slab și o atinse cu o lăbuță peste tot.

-Ești foarte tare. Nu ești bună de mâncat, dar am să te duc cât voi putea spre copacul tău.

Vrabia s-a repezit spre Broscuță, dar speriată de atacul neașteptat, a scăpat-o pe Ghinduță jos.

-Nu mă lăsa, Broscuțo, Vrabia vrea să mă mănânce!

Vrabia a fost mai iute decât Broasca, a prins-o cu ghearele și s-a ridicat în zbor. Ghinduța s-a zbătut și Vrabia a scăpat-o din nou, destul de aproape de Stejarul ei.

S-a acoperit cu o frunză și oricât a căutat-o, Vrabia n-a mai găsit-o.

-va urma-

Publicitate

27 de răspunsuri la „AVENTURILE UNEI GHINDUȚE (IV)

  1. Mare hotomana, mica vrabiuta,
    mult o hartuieste pe biata ghinduta.
    De n-ar fi fost frunza, sa o camufleze,
    cine putea oare, sa o mai salveze…? 🙂 ))
    Multe binecuvântari si multa sanatate, inspiratie si spor la toate, draga Au(ro)ra de la ECO!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc, Suzana! Îmi plac creioanele colorate sau nu, mi se par mult mai simplu/ușor de utilizat decât vopselele pe bază de apă sau ulei.
      Mai are un hop de trecut și apoi chiar se va liniști…sper să nu ajungă hrana cuiva.
      🤗♥️

      Apreciat de 1 persoană

  2. Voiam să protestez la ideea traumei suferite de Ghinduța la impactul cu piatra. Cică asta ar fi metoda ciorilor să spargă nucile. Dar dacă a picat tocmai pe piatra broaștei care, ulterior, o ajută, nu mai zic nimic. 🙂 Broscuța este tare simpatică; îmi place mult, mult de tot a doua ilustrație cu Ghinduța acoperită de frunze. Ce frumoasă-i toamna!

    Apreciat de 1 persoană

    • 🤣Ei, nu cred că „i-a fost moale”, dar, spre disperarea Vrabiei nu s-a crăpat. Dar, ceea ce Vrabia nu știa, piatra nu e… piatră, ci e dintr-un plastic. Fiind parc destinat copiilor, au modelat din plastic ceva ce seamănă foarte bine cu o piatră.
      Oricum, călătoria ei se apropie de final. E toamnă, chiar dacă toamna floridiană nu e una obișnuită, Ghinduța trebuie să-și împlinească destinul…ori, ori!
      Mulțumesc mult 🤗♥️

      Apreciază

    • Este o poveste pentru…cine o citește! Ceea ce i se întâmplă Ghindei este un lucru normal, doar că nu îl vedem sau noi nici nu ne gândim la el. Eu am fabulat în jurul unui „destin” clar definit științific și biologic.
      Mulțumesc mult, Manuel! 🤗🤗🤗

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s