FLORI

     Dimineaţă de duminică devreme. Căldura încă nu s-a năpustit asupra pământului. Ies în curtea casei părinteşti şi mă plimb să alung somnul şi să încep o nouă zi.

     Mă aşez sub bătrânul măr de la fântână cu o ceaşca de cafea, schimb câteva vorbe cu vecina, apoi caut cu ochii prin iarbă un petic de rai floral care să-mi trezească imaginaţia. Nimic deosebit, aşa că mă ridic şi plec pe unde am treabă. Fiind duminică n-am mare lucru de făcut, doar să ud florile. Umplu de câteva ori stropitoarea şi răcoresc strat cu strat până termin.

    Mai rămân puţin să le privesc şi îmi arunc ochii roată peste tot peticul de grădină. Într-un colţ, căzute la pământ, erau câteva flori şi pe care eu nu le-am udat niciodată. Umplu stropitoarea, le ud, apoi le desenez şi le tai, dar…pe hârtie!