MACUL


Răsărit printre surcele,

lângă gardul de nuiele,

macul, lujer subțirel,

ce sta singur- singurel,

pitulat printre scaieți

(ce păcat că nu-l vedeți!)

mândru, strălucind în soare,

astăzi trei petale are

albe dalbe la culoare!

Ieri erai şi tu ca el,

lujer subțirel de fată

şi te legănai visând

fără doruri, fără gând!

Astăzi câte doruri ai!?

Câte gânduri?! Ce durere!?

Poate e doar o părere,

poate n-ai nimic din toate

câte-am înşirat pe rând…

Bine-ar fi, dar nu se poate

să n-ai doruri pe pământ!

„Macul”. Desenat cu creioane colorate. Mărime 10/15 cm

DILEMĂ!


Să scriu sau să nu scriu!? Îmi pun această întrebare de câteva zile şi nu-i dau de capăt! Am pornit acest blog cu hotărârea să vă arăt doar ce fac şi simt eu, iar ce vreau să scriu este ce simt eu despre ce a făcut altcineva.

De câteva zile nu am tras o linie şi mă simt de parcă nimic nu mai are sens. Dar mai bine să vă povestesc despre ce este vorba, poate scap de această senzație stranie!

Despre zentangle, arta liniilor, v-am spus câte ceva. Deşi este o artă de nişă, are tot mai mulți adepți, pentru că nu implică cheltuieli mari (doar dacă…), dar mai ales pentru că regula de bază este…fără reguli, în sensul că ai libertatea totală să te joci cu liniile. Părinții acestei arte sunt Maria şi Rick Roberts şi au lucrat câțiva ani până au conturat „stilul” şi abia prin 2004 au lansat spre lume primele „patterns”. Odată cu publicarea primelor modele, cei doi fondatori au iterat şi rugămintea de a crea altele noi; de a le îmbogăți pe cele existente, dar, extrem de important, să le ofere cât mai multor oameni! În aceste zile, cei doi fondatori au realizat un review „back to basic”, arătând celor interesați „punctul de pornire”! După mai bine de 15 ani, modelele zentangle sunt cu totul altceva, de-o finețe şi un rafinament demne de ideea de artă! Zilele trecute, comunitatea artiştilor zentangle a fost zguduită la propriu de un anunț şocant: cineva acuza pe altcineva de copierea lucrărilor sale. Cine sunt cele două persoane!? Acuzatoarea este europeancă şi am s-o numesc Elsa (că tot a trecut uraganul pe aici, disturbând ritmicitatea zilelor), iar acuzata este asiatică şi o să-i spun Kim. Kim este profesor certificat în zentangle de foarte mulți ani şi organizează permanent clase pentru învățarea zentangle în toată lumea şi mai nou online, unde locurile se ocupă în cel mult 24 de ore. Este foarte creativă, reuşind să „inventeze” lunar cel puțin două noi modele.

Elsa a descoperit zentangle acum 4-5 ani! Da, este talentată!

Ați observat că nu am făcut nici un fel de aprecieri la adresa creațiilor lor.

Care este dilema mea!? Dacă fondatorii au insistat pentru crearea de noi modele şi de a le prezenta oamenilor, dacă creatorii de modele îşi publică „invențiile” şi nu interzic folosirea lor, cum poți veni tu cu acuzația că cineva te-a copiat!? S-ar putea să vă vină în gând o întrebare, legitimă de altfel, seamănă creațiile celor două!? Nici vorbă! Cerul şi pământul! Kim ne-a povestit că este a doua acuzație pe care Elsa i-o aduce. Prima a fost în februarie, când Elsei i s-a blocat accesul la contul lui Kim.

Ce-aş face eu dacă eu m-aş trezi cu o astfel de acuzație!? Nu ştiu! Folosesc modelele, le îmbogățesc, le combin…printre linii sunt eu…liniile sunt sentimentele mele; trăiri pe care le materializez mai bine prin desen decât prin cuvinte. Gândesc fiecare secvență, iar finalizarea unei compoziții poate dura chiar şi o lună! Stau uneori în fața şevaletului ore fără să găsesc o soluție…mă plimb kilometri cu secvența lipită de creier şi nu găsesc soluția…îmi place să cred, vreau să cred că lucrările mele spun o poveste, că sunt poezii care bucură…

Maria şi Rick au lansat butada: „thinking outside the box!” E greu, nu!?

O BRUMĂ DE SPERANȚĂ!


Mi-au trecut prin foc şi pară ochii

de câte au văzut şi n-am plâns!

Mi-a trecut prin foc şi pară inima

de câte-a pătimit şi n-am plâns!

N-am plâns când sufletul-mi ardea

în vâlvătăi fără sfârşit!

Şi-am plâns când sufletul şi inima

au fost cuprinse de-o brumă de speranță!

„Speranța”, din ciclul „R. R. R.”. Desen în tuş şi nonculori. Dimensiune 11/15 cm.

O găoace, două, trei…


O găoace, două, trei

şi de zeci de ori mai multe,

risipite stau prin iarbă,

printre şinele de tren.

Case goale, părăsite…

locatari pierduți pe drum!

Drumul lor alunecos

s-a sfârşit demult pesemne…

Nu mai sunt urme pe drum,

doar căsuțe părăsite!

(6 oct. 2013, Cluj)

PLOAIE CIUDATĂ


Îmi plouă-n gânduri

doar virgule şi puncte,

imense semne de-ntrebare

cu vagi accente de mirare!

Cuvinte cu-nțeles, dar fără înțelesuri

mi se-nnorează-n gene

şi plouă rime

cu melodii deloc rimate

ce scârțâie asurzitor

încât mă disipez prin veacuri

de umbre şi lumini

şi-n clar-obscurul lumii

m-adun într-un etern

şi mişcător PUNCT!

(Poezia este o republicare)

„Peisaj”, din ciclul „Metamorfoze”. Desen în tuş pe pete spontane de acrilic. Dimensiune 15/ 21 cm

PUII STELELOR!


S-a gândit găina

ouă să clocească

în cuibarul Lunii…

şi-a venit haína

noapte să privească

cum ies puii

stelelor să pască!

BUCURAȚI-VĂ!


A stat pe marginea mesei aproape doi ani! Părea o casă încuiată de multă vreme, o casă în care ai depozitat amintiri de toate felurile, dar căreia i-ai pierdut cheia sau ai pus-o undeva şi n-o mai găseşti. Mapa cu lucrările mele a stat închisă doi ani aici şi mulți alții în țară şi mi-a trebuit ceva curaj s-o deschid!

Am terminat lucrarea fără schiță, doar privind fiecare secvență cu detaşarea celei care a devenit conştientă că moartea ca şi viața sunt parte din noi. Că în călătoria noastră pe pământ, acceptarea părții pline a paharului este o condiție esențială a supraviețuirii.

Bucurați-vă! Bucurați-vă de fiecare răsărit: aveți o zi întreagă în față! Bucurați-vă de apusul soarelui: ați trăit încă o zi! Bucurati-vă dacă ninge sau plouă, dacă bate vântul sau e prea cald! Existați şi acesta este cel mai mare motiv de bucurie!

„Triumful vieții”, din ciclul „R. R. R.” (redefinire, reconfigurare, reconstrucție). Desen în tuş şi creioane colorate.

AM UN GÂND…


Mi-e gândul aripă de fluture,

năvalnic legănată-n soare.

Mi-e gândul steaua

miezului de noapte

ce-ți luminează ochii

sclipire stranie de jad.

Mi-e gândul flacără de gheață

ce taie şi deschide cărări

spre lumi de vise şi speranță!

„Gânduri”, din ciclul „Metamorfoze”. Desen în tuş pe pete acrilice spontane. Dimensiune 10/ 15 cm.

AMINTIRI ŞI REGRETE!


În liniştea nopții, un bâzâit slab mă trezeşte. Deschid telefonul. Este ora patru dimineața. Cu ochii cârpiți de somn văd mesajul: „dormi”? Până să-i scriu ceva „frumos”, sună telefonul.

-Îmi pare rău că te sun la ora asta! Îs Măriuța! No, tre’ să-ți spui ceva! Gavriluț s-o dus…

Mă ridic pe marginea patului, dar tot nu-mi dau seama dacă visez sau nu. Ies pe terasă şi mă uit din nou în telefon. Chiar am vorbit cu Măriuța, vecina mea din satul copilăriei mele.

10 case în susul drumului! 10 case în josul drumului. Universul copilăriei mele la care m-am raportat mereu, o lume într-un perimetru minuscul la scara necuprinsului. O lume ce a contat doar pentru noi, cei din cele 10+ 1+ 10 case. Au plecat pe rând generațiile, nu în ordine, ci, vorba ceea „pe sărite”. Au plecat nănaşii: Iacobeț şi Floarea; Ilie şi Aurelia; cumetrii Ion cu Aurelia; unchiaşul Ion şi mătuşa Ileana; lelea Ileana lu’ Huştuc. Printre ei au fost şi bunicii paterni Gavril şi Aurelia, dar şi fratele tatălui meu, Ilie.

A plecat lumea din lume

fost-a loc de-ntors cu carul

pe-orice drum, fie rău ori fie bun.

Erau bătrânii noştri. Ne aşteptam să plece, dar când unii plecau înaintea bătrânilor, simțeai că se prăbuşeşte totul în jurul tău. Aşa a plecat Sandu. Într-o iarnă cu omătul cât casa, a căzut acoperişul grajdului pe el, iar el era în pod. Abia avea 50 de ani. Gavril!? Vreo 40, iar Gicu, feciorul lui, vreo 20. Badea Ilie a adormit în tren. L-au descoperit în Braşov. Nu cred că avea mai mult de 45 de ani. Şi băieții lui, Gicu şi Marin, s-au dus înainte de vreme. Petrică s-a dus la nici 30 de ani, la fel şi fratele lui, Ionel.

Pleacă lumea-n altă lume

unde-i locul numai soare

şi verdeață şi doar floare!

A venit rândul altora, că deveniseră bătrâni între timp: unchiul Relu; badea Ghiță şi lelica Măriuca. Într-o primăvară a plecat şi tăticuțu meu drag. S-au grăbit să-l ajungă badea Ilie şi badea George. Şi iar unii au sărit peste rând: Dănuț, încă tânăr la cei 50 de ani şi fiul lui, Iliuța- 23 de ani.Iliuță s-a prăpădit la o lună după tatăl lui. Gavriluț s-a dus şi el tânăr, că abia avea 55 de ani.

Prin case a rămas puțină lume. Se apropie funia de parul fiecăruia.

Rând pe rând plecăm de-acasă,

ne mutăm în iad sau rai!

Nimănui însă nu-i pasă,

dacă pleci sau dacă stai!

În liniştea nopții, un bâzâit slab mă trezeşte. Cu ochii cârpți de somn văd mesajul: „dormi”? şi sună telefonul:

-Îmi pare rău că te sun la ora asta, dar tre’ să-ți spui ceva. O născut Nadia o fetiță zdravană…

E trist ce-am scris!? Ştiu, dar am avut nevoie să scriu acestea, pentru sufletul meu…

METAMORFOZE III


„Vis”. Desen în tuş pe pete spontane de acrilic. Dimensiune 15/21 cm.

Uneori cuvintele sunt de prisos. Şi tot uneori nu am destule cuvinte să spun ce simt sau ce gândesc pentru că sentimentele ca şi cuvintele se refugiază printre linii să se odihnească pe insulițe de culoare.

„Atunci când tac,

se-aude potop de vorbe!

Tac, dar nu-nainte

de-a scrijeli tăcerile cuvintelor

pe foi de gând!

Apoi îmi iau tăcerile şi plec!

Mă mut în stratosferă!

Acolo pot să tac cât vreau

şi în tăcere

voi desena pe meteori

cuvintele tăcerilor!”

(fragment din poezia „A tăcea. Tăcere”.)