AM COBORÂT PE PĂMÂNT!


Proiectul „Zbor printre stele!” este finalizat. A fost unul dintre cele mai epuizante proiecte, nu numai datorită ideii artistice, cât mai ales ca realizare tehnică.

Dacă printr-un absurd cineva s-a întrebat cum a fost conceput acest proiect, este posibil să-şi fi imaginat aşa ceva: Aurora plimbându-se pe malul oceanului cu caietul de schițe şi cutia de culori în mână, încercând să surprindă măreția asfințitului, când cer şi apă se unesc într-o ploaie unică de culori. Sau, Aurora stând pe terasă într-un şezlong, cu ceaşca de ceai şi privind Luna printre crengile stejarului din fața casei. Parțial adevărat! Când mă plimb la apusul Soarelui nu desenez, după cum nu desenez nici când răsare Luna.

Acest proiect s-a născut singur, m-a căutat şi spre norocul meu, m-a găsit. Aproape şase luni am făcut schițe, de ordinul zecilor, fără să urmăresc o idee anume! Nu mică mi-a fost mirarea când pe la mijlocul lui noiembrie, în timp ce analizam schițele, am descoperit că multe erau…astrale. Atunci s-a produs în mintea mea imaginea unui zbor printre stele! Dacă până atunci a fost un joc al hazardului artistic, acum ideea de zbor în înalt trebuia sedimentată. Neliniştea creației era uriaşă! Voi putea transmite privitorului prin câteva linii, culoare şi/ sau nonculoare, ideea de înălțare în sferele Universului!? Va simți privitorul măcar o clipă că pluteşte!?

Câte schițe nu s-au materializat!? Câte s-au transformat parțial sau total!? Câte compoziții aproape finalizate au ajuns la gunoi!? Dar şi câte au fost refăcute!? Există un singur răspuns: nu ştiu! Primele compoziții au văzut lumina zilei relativ uşor, ideea de zbor fiind bine conturată. Însă aveam nevoie de o rază să cobor pe Pământ! Şi nu era disponibilă nici una! Un vid artistic s-a produs în imaginația mea. Nu doream un proiect liniar, ca o propoziție la sfârşitul căreia pui punct. Brusc, proiectul se oprea! Compoziția „Ultimul zbor” am vrut să fie cea finală, dar nu era ceea ce doream. Lipsea ceva! Dar ce!?

Ziua era pe sfârşite. O plimbare pe malul oceanului mi-ar fi prins bine. Stam pe o piatră şi mă bucuram de apus. Niciodată nu am văzut măreția profundă a unui apus ca atunci; niciodată nu am simțit mai intens clipele de comuniune ale înaltului cu abisul apelor! Era ceva peste puterea mea de înțelegere şi m-am simțit atât de mică pentru câteva clipe! Atunci am ştiut exact cum trebuie să arate compoziția finală. O vedeam cu ochii minții! Vedeam culorile oceanului şi culorile cerului solar!

La lumina Lunii, ideea finală prindea contur. În noaptea aceea nu am închis un ochi. Întrebări fără răspuns se îngrămădeau în capul meu: cum să redau ideea de mişcare a oceanului cu tot ce-i aparține!? Dar Soarele!? Cum să-l pun pe hârtie ca tu, privitorule, să simți că eşti acolo, pe malul oceanului!? Câte schițe am făcut!? Nu ştiu, dar ceea ce ştiu este că am reuşit! După câteva zile, privind compoziția, am simțit că lipseşte ceva!

Atunci am hotărât să iau o pauză! Aveam alte proiecte tot amânate, dar mintea mea căuta „veriga lipsă”. Şi în acelaşi timp îmi apăreau în fața ochilor imagini…erau ca puişorii cu aripi crude ce abia învață să zboare…se agitau să iasă la lumină…

Şi-am înțeles că arta este o luptă. Lupta ta cu propriile limite. Că poți renunța la artă doar dacă ea renunță la tine!

„APUS DE SOARE”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/15 cm

ULTIMUL ZBOR!


O zi şi o noapte, vântul şi ploaia au călcat în picioare ținutul într-o curgere ce părea din alte timpuri.

Aleea ce ducea spre parc era străjuită de stejari rămuroşi ce te apărau de fierbințeala soarelui, iar în lumina ce se strecura printre crengile copacilor se mişcau zeci de libelule. În zboruri scurte, cu zvâcniri puternice, se înălțau şi planau aproape izbindu-se de tot ce le stătea în cale. Era greu să prinzi cu privirea una măcar şi s-o urmăreşti pentru că liniile zborurilor desenate prin aer se întretăiau ca-ntr-un labirint.

Şanțul dintre alee şi şosea era plin cu apă, iar pe suprafața ei pluteau atât de multe libelule că aproape nu-i vedeai luciul. Adierea vântului mişca oglinda apei şi odată cu ea şi trupurile inerte…rareori câte o aripă mai fremăta abia perceptibil.

Aleea era un adevărat câmp de luptă. Armate întregi de furnici se hrăneau cu trupurile libelulelor…unele mai aveau un fir de viață când cohortele flămânde se năpusteau asupra lor. În urmă rămânea doar exoscheletul ca un tub gol cu aripioare.

Şi dintre atâtea zboruri ale morții, am putut urmări unul! Strălucea în lumina soarelui zburând în volte uşor de urmărit ca şi cum ar fi avut tot timpul din lume! Avea grația unei prințese cu ochii de smarald şi aripioare cu fire argintate ce străluceau în lumina aurie a soarelui. Cât a zburat!? Un minut sau zece!? S-a înălțat uşor până la coroana stejarului, apoi s-a lăsat uşor spre pământ parcă conştientă de efemeritatea frumuseții, a oricărei frumuseți! Aproape de pământ a părut îngrozită şi cu o ultimă picătură de putere s-a înălțat suuus de tot…apoi în brațele vântului s-a lăsat uşor spre pământ…aripile nu o mai ascultau…s-a prăbuşit surd lângă mine. Am pus-o pe o frunză şi-am dus-o acasă. Toată ziua a stat nemişcată, doar spre seară am băgat de seamă că se mişcase din loc. Pe-nserat am scos frunza afară. Printre crengile stejarului din fața casei, Luna ne privea mirată… o rază a mângâiat trupşorul firav şi micuța făptură a simțit chemarea…cu un ultim efort s-a ridicat pe firul de luminã…apoi…

„Ultimul zbor”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/15 cm.

Povestea este reală! Această gingaşă făptură va deveni personaj principal într-o poveste cu o ilustrație dintr-un alt proiect. Va deveni prințesa Lilianne.

LA RĂSĂRIT!


Soare, Soare, frățioare!

Şi tu, Lună, soră bună!

Ştii tu oare, dragă Soare,

unde mi-e cărarea!?

Luminează-mi calea!

Ştii tu oare, dragă Lună,

care-mi este drumul!?

Drum de apă, drum de piatră

şi la capăt niciodată!

„Răsăritul Lunii”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/15 cm.

DIMINEAȚĂ!


Țipăt rece şi strident

sparge-n cioburi

dimineaț-abia trezită,

într-un praf de ceață albă.

În înalt,

tăciuni cu aripi

desenează-n patru zări

puncte, linii,

pete negre mişcătoare…

Sus şi jos

e nonculoare!

„Ceață”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş. Dimensiune 10/ 15 cm.

ÎNTRE ANI!


În noaptea asta aş vrea

să-mi odihnesc visele

în palma sufletului tău!

Tu închide-mi liniştea nopții

cu sărutul gândului curat!

În noaptea asta aş vrea

să-mi odihnesc inima

în căuşul palmelor calde!

Tu-nchide-mi visele

în eternitatea iubirii tale!

Cu tine-aş vrea

ca-n toate nopțile ce vor veni

să adunăm un pumn

din pulberea de stele,

să-mpodobim şi vise şi iubiri

„Astrală”, din ciclul „Zbor printre stele”! Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/ 15 cm

SĂRBĂTORI FERICITE!


Crăciun fericit!

Merry Christmas!

Oriunde vă aflați în lumea asta mare, în cele patru zări, să întâmpinați Naşterea Domnului cu sufletul curat, cu chipul luminat, cu încrederea că va fi bine!

De peste mări şi țări, un gând de pace şi bucurie!

Semnez eu, Aura sau Aurora, cea de la Eco!

AŞ VREA…


Aş vrea să fiu o aripă de vânt

să-ți răcoresc seninul din privire…

Ai vrea!?

Aş vrea să fiu o lacrimă de nor

să-ți stâmpăr setea buzelor…

Ai vrea!?

Aş vrea să fiu boboc de floare

să-ți înfloresc în inimă un dor…

Ştiu că ai vrea!

Aş vrea să-ți fiu Soare!

Aş vrea să-ți fiu Lună,

să-ți strălucesc calea

ce duce spre iubire!

Ştiu că ai vrea!

„Printre stele!”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/ 15 cm.

„Zbor printre stele!” este un proiect care va aborda legătura dintre zborul gândului între lumea materială şi cea astrală. Voi opta pentru contrastul cald/ rece şi închis/ deschis care se va regăsi în fiecare lucrare. Elementele centrale vor fi Soarele, Luna şi stelele, iar printre ele vor zbura gânduri țesute din linii şi culoare.

ARTA LINIILOR


-partea a II-a

Este zentangle o artă la îndemâna oricui!? Oricine poate desena „zentangle”!? Dacă nu am creioane speciale sau alte instrumente de desenat, cum am văzut prin filmulețe, cu ce pot lucra!? O, dar nu am talent! Nu pot desena nici măcar o floare! Sunt sigură că fiecare dintre voi are nu una, ci multe întrebări! Dar la fel de posibil este să nu aveți nici o întrebare!

Voi încerca să lămuresc câteva aspecte legate de zentangle. Nu este nevoie de talent artistic, ci doar de dorința de a desena. Nu ai nevoie de un loc special amenajat, nici de instrumente scumpe sau de hârtie specială. În acest stil de artă nu se greşeşte, deci nu ai nevoie nici de radieră! Simplu de tot! Nu căuta perfecțiunea (încă!), iar dacă totuşi o linie nu este aşa cum ai vrut să fie, construieşte ceva pe sau lângă ea. Doar perseverând te vei perfecționa! Poți desena oriunde: în parc pe o bancă, în avion sau aşteptându-ți rândul undeva…pentru că arta zentangle te ajută să te relaxezi, să te concentrezi, îți alungă gânduri nedorite, iar timpul trece mai uşor!

Nu toată lumea va rezona cu ea, dar este posibil ca unii dintre voi să obțină rezultate deosebite sau chiar sa facă performanță!

Zentangle este folosit cu succes în diferite terapii recuperatorii. Personal, am folosit arta în terapiile remediale pentru copiii cu tulburări emoționale şi comportamentale, dar şi pentru cei cu dificultăți de învățare. Rezultatele au fost însemnate chiar şi în cazul copiilor cu intelect subliminal.

Prima întrebare care vi se roteşte în cap acum este: cum şi de unde să încep!?

Luați o bucată de hârtie, de preferat un sfert dintr-o coală A4. Cu un creion sau pix „încurcați” nişte linii care pot fi curbate şi / sau frânte. Veți obține câteva suprafețe pe care le veți acoperi cu modele.

Acesta este o „încurcătură” simplă.

Eu v-am pregătit pentru început câteva modele cu care să incercați să acoperiți suprafețele numerotate.

Vă doresc spor şi inspirație! Şiii…abia aştept să văd primele creații!

Va urma!

ARTA LINIILOR


Mi-am propus de ceva vreme să vă vorbesc despre „arta liniilor”. Există o artă a liniilor!?, veți întreba pe bună dreptate pentru că linia a fost dintotdeauna element esențial în artă. Nu poți construi o lucrare de artă fără linii! Şi totuşi!

Era în toamna anului 2003, undeva în Massachusetts. În atelierul lor de creație, Maria Thomas şi Rick Roberts „se jucau” cu liniile încurcându-le în fel şi chip ca într-un joc de copii. Când prietenii au exclamat: „woow! It’s funny” and „It’s easy to learn”, au ştiut imediat că a apărut ceva deosebit, nişte „patterns” interesante şi nemaiîntâlnite în artă. Aceste modele au stat la baza artei „zentangle” sau arta liniilor. Cei doi artişti şi-au numit arta „zentangle” ținând cont de personalitatea fiecăruia:

„He’s zen and she’s tangle”!

A desena „zentangle” este foarte simplu, este ca o joacă cu liniile pe care le încurci şi le descurci, fără să te gândeşti la reguli stricte de compoziție, la proporții, la lumini şi umbre. Îți goleşti mintea de orice gând şi desenezi! Nu poți greşi indiferent cum tragi liniile. Atunci când şi-au înregistrat arta, cei doi artişti au precizat şi câteva reguli: să se deseneze cu creionul sau pixul pe o hârtie care să aibă latura de 3,5 inch; să se deseneze cu mâna liberă, fără instrumente ajutătoare.

Şi a început nebunia zentangle. Arta s-a răspândit cu viteza fulgerului în întreaga lume. Astăzi sunt profesori specializați în zentangle şi care organizează cursuri în care se exersează modele, dar şi o adevărată întrecere pentru a inventa noi modele. Răsplata fiind aceea că noul model îți va purta numele sau numele ales de tine.

Cum era de ştiut, s-a creat o adevărată industrie „zentangle”. Azi poți cumpăra creioane zentangle, hârtie gata tăiată la dimensiunea standard, dar şi multe alte lucruri „zen”.

Cei doi fondatori trăiesc la ferma lor din Massachusetts şi în fiecare lună lansează un nou „pattern”. Ei au o companie mică dedicată familiei şi prietenilor.

Sfârşitul părții întâi

Schiță cu creioane pentru desen din gama B-urilor.

ZBOR!


Am construit lângă tine

un castel de vise…

până la Soare,

până la Lună!

Să fie luminat

de speranța iubirii!

Sună alarma!

E ceasul deşteptării!

Locul viselor este în vis!

„Zbor”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune: 10/ 15 cm.