CRINII

 

     Pe la mijlocul lunii iunie înfloresc şi crinii imperiali, adică cei ce au culoarea portocalie. E drept că nu sunt aşa de spectaculoşi ca cei albi, dar mie îmi plac. Îmi plac pentru că rezistă tuturor vicisitudinilor lumii şi vremurilor.

     Au fost rupţi, tăiaţi, smulşi, călcaţi în picioare, dar ei încă rezistă. Nu le-a mai săpat pământul nimeni de câţiva ani, dar ei încă rezistă. Pământul în care sunt sortiţi să se hrănească este plin de pietre, sârme, ciment, rămase de la construirea blocurilor. Nu le-a pus nimeni o mână de pământ bun. Apă!? Dacă plouă au şi apă, dacă nu, rabdă de sete cu stoicism. Toată lumea sau aproape toată lumea care trece pe lângă ei le rupe florile, apoi după cinci paşi le aruncă pe jos.

     Aşa ne-am învăţat: degetele noastre se transformă într-o greblă şi tot ce ajunge între ele rupem, apoi aruncăm cât colo, fără să privim măcar ce-avem în palmă. O privire ar fi de-ajuns să descoperim o minunăţie de floare! Şi poate atunci le-am da şansa de-a trăi până la capăt!

 

 

ÎN LINIŞTEA DIMINEŢII

 

     Dimineaţa de duminică este cea mai frumoasă şi mai aşteptată dimineaţă, pentru că nu trebuie să ne grăbim nicăieri, dar şi pentru că ne putem sorbi în linişte cafelele.

     Pe măsuţa mea de lucru suntem toţi: şi părinţii, şi copiii! Copiii stau cuminţi în pozele înrămate, în două etape distincte din viaţa lor, iar noi, părinţii, stăm în faţa lor, ne bem cafeaua, depănăm amintiri şi…desenăm. Jumătăţi sau sferturi de hârtii stau liniştite în teancuri, alături de creioane, radiere, cuttere şi îşi aşteaptă rândul. Liniile se lungesc, se adună, se răsucesc şi alcătuiesc sau nu ceva bun de tăiat. Uneori ştiu ce vreau să desenez, alteori, din hăţişul liniilor decupez elemente care combinate cu altele dau o compoziţie nouă.

     Îmi place să desenez, dar în ultima vreme desenul este diferit de cel de altădată, pentru că tot ce desenez este special pentru “cutting”. Pentru o compoziţie realizez multe schiţe sau din mai multe schiţe iau anumite elemente să realizez o compoziţie. Celelalte se îndosariază în mape pentru mai târziu, altele merg la coşul de gunoi.

     Dimineaţa noastră s-a lungit bine de tot către amiază, dar cu burta goala nu poţi lucra, aşa că un popas în bucătărie se impune, altfel nu poţi sta în atelier!