Cărţile au fost întotdeauna, şi vor rămâne, hrana mea de zi cu zi. Sunt mândră de cărţile mele, dar cele mai frumoase şi iubite exemplare sunt cele vechi, „bătrânicile” cum le spun eu, dar care ocupă un loc de seamă în bibliotecă.
Această revistă are o sută de ani, este interesantă, frumoasă şi va trăi încă mult şi bine de-acum în colo. Într-o bună zi îşi va schimba proprietarul, însă ea va fi aproape la fel!
Câţi dintre noi ajung la suta de ani, interesanţi şi frumoşi?! Iată marea diferenţă dintre noi şi cărţi!
Fotografii din colecţia personală.
Ecoarta's Blog 