JOACĂ!


 

Astăzi m-am jucat cu vântul!

Până la amiaz-a stat

în pădurea de pe coastă,

unde, zău, c-a încercat

să doboare-un brad

şi-un fag!

Şi cum n-a putut,

foarte rău s-a supărat

şi s-a prăvălit la vale,

 mânios nevoie mare.

Şi-a-ncercat să mă răstoarne,

însă neputând s-o facă,

pălăria mi-a luat.

Hohotind, a-mpins-o

până dincolo de gard.

L-am strigat şi l-am rugat

să m-aştepte!

Năzdrăvanul a-nălţat

pălăria pân la cer.

Iar eu fug

să ajung vântul

pălăria să n-o pierd.

Astăzi m-am jucat cu vântul

sau el s-a jucat cu mine?!

Ziceţi voi, că eu nu ştiu!

 

 DSCN2055 copy

 

 

 

 

 

 

Fotografie din colecţia personală.

 

 

 

 

 

 

ÎNTÂLNIRE RATATĂ


 

Închid ochii

şi visez

întâlnirea mea cu tine,

toamna mea,

 de pe Făget!

Iartă-mă,

că n-am venit

să te văd,

frumoasa mea,

cum alergi

şi cum pictezi

toţi copacii de pe coastă.

Sota ta,

Toamna de Deal,

mi-a adus

pe-un fir de vânt,

de la tine, de pe munte,

o paletă de culori!

 DSCN3051 copy

 

TRECUT-A VARA!


 

     Vara e pe sfârşite! Pe coasta dealului, ierburile dau în pârg. Verdele crud de mai  ieri s-a furişat încet şi sigur într-un galben- verzui.

De-aproape, doar câte-un pai auriu, cu spicul scuturat, se mai vede;  restul   s-a topit în bătaia vântului şi-a ploilor.

Ciorchinii de fructe roşii ai călinului îmi fac cu ochiul spre umbra străvezie,  îndemnându-mă la odihnă. Mă aşez să-mi trag sufletul. Nici un cosaş n-a ajuns până aici în vara asta… ierburile s-au uscat pe picioare…

Pe fruntea pământului o nouă generaţie de ierburi crude se iveşte printre firele bătrâne. Mă minunez de succesiunea generaţiilor de ierburi, prin care-şi văd de treaba lor generaţii de insecte, aceleaşi, dar mereu altele.

Spre apusul ei, vara îmi oferă bucuria unor flori răsărite pe marginea drumeagului pe care încă-l urc…

DSC05224 copy     

PE DRUMEAGUL DE PE COASTĂ


 

 

     Există cu siguranţă în mintea fiecăruia imagini- amintiri cu semnificaţii profunde ce cu greu le poţi ignora.

Amintirile mele, cele mai multe, se leagă de locul natal, de timpul petrecut acolo împreună cu cei dragi. Legată de pământ prin mii de fire, mi-am structurat arta pe acest palier ce nu dă greş niciodată. Este greu de spus ce energii telurice a înmagazinat subconştientul meu, transformându-le în imagini ce-mi tulbură tihna artistică.

Drumul spre Mesteceni-Vale, pe coastă, dis-de-dimineaţă! De-a lungul drumeagului, ochii găsesc imagini de neuitat pe care le-am pus sau le voi pune pe hârtie.

Aud şi acum paşii nostri prin iarba înrourată!

Lui O. Mare, să nu uite de Vale!