TRIUMFUL VIEŢII


 

          Suntem la făcut de fân, departe de casă şi stăm la umbră, dar gândul meu zboară departe, pe vremea când eram copil. Totul e altfel acum: părinţii mei dar şi eu am îmbătrânit, casele de aici din zonă sunt fie goale, fie dărâmate; nici fântâna din grădina vecinului nu mai este şi până şi vremea s-a schimbat.

           La capătul grădinii noastre era casa fratelui bunicului dinspre mama. Bătrânii s-au dus, iar casa nu mai este demult; doar un morman de bârne de lemn amestecate cu lut răsare din bălării. Mă ridic şi plec spre vechea curte. Vreau să văd de aproape ce a mai rămas în curtea în care altădată era atâta viaţă. Nu găsesc poartă, aşa că sar peste  gard şi ajung pe locul unde a fost căsuţa, apoi unde a fost casa.

          Mă învârt de colo-colo şi descopăr un rest de zid pe care şi-au întins cârceii nişte flori albe şi luminoase. Peste urât şi moarte, viaţa triumfă în cele mai neşteptate locuri şi feluri.

DOUĂ FLORI


 

     Primăvara şi-a luat în serios treaba şi a umplut lumea de verdeaţă. Frunzele crude şi lucioase au îmbrăcat crengile cenuşii ale arborilor, iar păsărelele au pus stăpânire pe fiecare copac şi nu mai contenesc cu lucrul.

     Vremea este prea caldă pentru această perioadă, dar câţiva nori au invadat o porţiune de cer, aşternând peste noi o perdea de umbră ceea ce ne permite să evadăm pentru câteva ore din casă. Departe nu ne permitem să plecăm, aşa că o luăm spre malul râului, mai ales că acolo se aud nişte triluri deosebite, însă până acum n-am reuşit să vedem şi păsărelele. Iarba este crudă şi plină de flori delicate care îţi stârnesc o bucurie lăuntrică menită să-ţi limpezească toate gândurile de peste zi. Păşim cu grijă să nu strivim insectele care mişună peste tot, bucurându-se şi ele de o zi plăcută. Păsărele mici zboară de colo-colo, ciripind vesele. Totul în jur este plin de viaţă şi parcă şi nouă ne vine să zburdăm.

     Sub o salcie, iarba crudă şi înaltă a fost culcată la pământ de ploaia de ieri. Din păişul ierburilor se ridică o floare cu o corolă imensă, ale cărei petale pleoştite de prea multă apă, strălucesc în bătaia soarelui. Sprijinită pe-o tulpină firavă şi lipsită de sprijinul ierburilor-surori, gingaşa floarea stă gata-gata să cadă. Din înalt, un fluture alb pluteşte în căutarea unei surse de hrană. Se aşează şi uite-aşa avem două flori, una mai frumoasă decât alta.