Nu mai sunt copil demult.
Doar sufletul
mi-a rămas atârnat
ca o piatră
de gâtul copilăriei.
Acum, ca şi atunci,
mă joc.
Mă joc cu cuvintele
şi culorile.
Între atunci şi acum-
o viaţă.
De atunci şi până ieri,
cuvintele n-aveau sens,
iar culorile- culoare.
Acum, cuvintele
au prins culoare,
iar culorile spun vorbe
cu atâtea înţelesuri…
Compoziţie personală
Ecoarta's Blog 