Trebuie să mărturisesc că n-am avut foarte multe emoţii înainte de vernisaj, pentru simplul fapt că ştiam exact ce fel de oameni vor participa, adică mari iubitori de artă! Şi nu m-am înşelat!
Şi cum n-aş dori să neîndreptăţesc pe cineva, ulterior, afluxul de vizitatori a fost foarte mare, de la copii la oameni în vârstă, de la oameni cu aleasă cultură artistică până la oameni simpli.
In general, atunci când participăm la vernisaje de artă, vedem pictură, sculptură, grafică sau icoane, rar tapiserie şi, şi mai rar, alt gen de artă.
Expoziţia a şocat prin ineditul ei. Nu ai prea des ocazia să vezi obiecte sau decoraţiuni confecţionate din materiale recuperabile.
Am expus peste 100 de lucrări. O parte, lucrări decorative, iar altă parte obiecte utile. Lucrările decorative, ca de altfel întreaga expoziţie, au îndemnat privitorul să descopere mesajele transmise, unele explicite, iar altele codificate, generând o profundă “ meditaţie ecologică!”
Azi, la o lună de la vernisaj, când sentimentele generate de reuşită devin amintiri plăcute, încep să croiesc un alt proiect artistic, unul despre care să pot spune la vremea potrivită că “a şocat prin ineditul ei!”