EFEMERĂ


Seară.

Noaptea curge înstelată

peste-ntinderi adormite…

Într-un colţ stingher de cer,

luna ţese-n reci lumini,

văluri diafane.

Pe o coamă de lumină,

fluturele

se avântă-n bezna deasă,

căutând-o

pe regina nopţii sale.

Ziua lui e noaptea noastră!

Dimineaţă.

Ziua curge înfocată

peste lumi abia trezite…

Prăbuşit în hăul zilei,

cu trupşorul vlăguit,

străbătut de negre spasme

şi orbit de strălucire,

fluturaşul a murit!

Ziua noastră-i noaptea lui!

 nicu 218 copy

EFEMERIDE


 

                                                                                                                                                                                                   -partea I-

În acest an, toamna a fost foarte frumoasă, caldă şi plină de culoare. Dar aşa e toamna!

O iau încet pe malul râului Târnava, pe cărăruşa mărginită de stufăriş, păpuriş şi răchiţi. În lumina potolită a soarelui, ultimele frunze par argintate. Peisajul este mai palid şi puţin mai trist decât cel de la munte..

Mă apropii de mal să văd apa. Pe o frunză de papură, o libelulă se bucură de ultimele zile…

…ultimele zile sau ore?!….