Făgetul este un minunat fald revărsat din mantia Călimanilor, un nume străvechi ce te duce cu gândul la păduri bătrâne de fagi…privit de departe, dealul pare greu accesibil şi golaş pe partea dinspre sat. Doar câţiva arbuşti şi plopi se zăresc, însă nici urmă de fagi.
Dacă te încumeţi să-l încaleci, te vei bucura de o privelişte rară: de sus, lumea se vede altfel. Abia ajuns în vârf îţi dai seama că eşti în altă lume: versantul nordic nu seamănă cu cel sudic. Din înscrisurile vechi rămase, se ştie că cei doi versanţi au fost acoperiţi cu păduri de fagi. Azi, doar câţiva fagi se înalţă spre cer, însă vei descoperi mult tineret alături de brazi, mesteceni şi tot felul de arbuşti. Dacă iei coasta la picior, vei găsi, pe lângă plante medicinale, ciuperci, fragi, iar mai târziu zmeură şi afine.
Zi de vară. Căldură mare. Adun vreascuri pentru foc. Sub bungeagul verde şi umed descopăr primul “dragon”, o rădăcină ciudată, tare, arsă. Imi aduc aminte că fagii de aici au dispărut în urma unui incendiu puternic, cu foarte mulţi ani în urmă.
Voi păstra micuţul “dragon”, alături de fratele lui din lemn de brad, în amintirea făgetului de odinioară.
Ecoarta's Blog 