DE LA EST LA VEST, PE PATRU ROŢI


Este foarte cald şi apropierea de defileul Mureşului ne dă speranţa că temperatura va mai scădea. Pe cer se bulucesc câţiva nori şi o ploaie scurtă retează pentru moment arşiţa. De pe versanţi, vântul aduce într-o ploaie galbenă primele frunze de toamnă.

Cu o mare strângere de inimă, realizez că vacanţa mea se va sfârşi curând. După o călătorie de aproape opt săptămâni, îi pun capăt acolo unde a început, adică la munte, apoi acasă. În această călătorie am revăzut Borsecul şi Tarniţa după mai bine de trei decenii şi pentru prima dată  lacul Beliş, cascada Vălul Miresei şi lacul cu nuferi de la Băile Felix.

N-o să vă vorbesc despre cazare, despre ce-am mâncat, ce-am cumpărat. Nu, pentru că am făcut ceea ce face orice om obişnuit când pleacă în concediu.

N-o să postez nici fotografii cu minunatele peisaje văzute, nu pentru că n-aş avea, ci pentru că au făcut-o alţii înaintea mea cu mult mai bine!

Dac-am fost fericită!? Da, am fost cu cei mai dragi oameni de pe pământ lângă mine!

Dac-am fost mâhnită!?  Da, pentru că jumătate din cei dragi ai mei n-au fost lângă noi!

Ei, bine! Tot o să postez nişte fotografii, dar din acelea care m-au obligat să privesc mai atentă în jurul meu, să mă opresc o clipă locului şi, poate, să meditez la efemeritatea vieţii!

Chipul gingaş al unei flori, al unui fluture sau bondar alergând după hrană mi-au dat impresia de fericire, într-o libertate dictată doar de legile naturii.

De câte ori am ajuns la altitudini mai mari de 1000 de metri, m-am simţit fericită şi liberă tocmai pentru că natura făcea legea!

Fotografiile sunt din colecţia personală

DSCN5526 copy

 

 

 

 

 

 

 

DSCN5553 copy

 

 

 

 

 

 

DSCN5660 copy

 

 

 

 

 

DSCN5661 copy

 

 

 

 

 

 

DSCN5802 copy

 

 

 

 

 

 

DSCN5809 copy

 

 

 

 

 

 

DSCN5621 copy

 

 

 

 

 

 

DSCN5813 copy

Reclame

TABLOU DE PRIMĂVARĂ


 

Iernatica primăvară

se prelinge zgribulită

printre ierburi amorţite.

Pomii- muguri-au deschis.

Sunt şi flori

şi frunze sunt.

Totul pare un tablou!

Vrei să vezi

zvâcnirea vieţii,

însă totu-i fără viaţă.

Un tablou

natură moartă!

Însă, cine ştie!?…

poate mâine

când voi admira tabloul

va fi plin de sfânta viaţă!

13 copy

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

FLORI


 

     Dimineaţă de duminică devreme. Căldura încă nu s-a năpustit asupra pământului. Ies în curtea casei părinteşti şi mă plimb să alung somnul şi să încep o nouă zi.

     Mă aşez sub bătrânul măr de la fântână cu o ceaşca de cafea, schimb câteva vorbe cu vecina, apoi caut cu ochii prin iarbă un petic de rai floral care să-mi trezească imaginaţia. Nimic deosebit, aşa că mă ridic şi plec pe unde am treabă. Fiind duminică n-am mare lucru de făcut, doar să ud florile. Umplu de câteva ori stropitoarea şi răcoresc strat cu strat până termin.

     Mai rămân puţin să le privesc şi îmi arunc ochii roată peste tot peticul de grădină. Într-un colţ, căzute la pământ, erau câteva flori şi pe care eu nu le-am udat niciodată. Umplu stropitoarea, le ud, apoi le desenez şi le tai, dar…pe hârtie!