Coada-şoricelului


 

     Dacă ai răbdare, când ieşi la plimbare, poţi descoperi prin iarbă adevărate minunăţii.

     Fie că este primăvară, fie că este vară, iarba are farmecul ei, dar chiar şi toamna poţi avea surprize cu ea şi asta v-o spune cineva care are obiceiul de-a răscoli printre fire în căutarea ”scenelor de lucru”.

     O dimineaţă de duminică fierbinte încă de la primele ore. Hotărâm să ieşim înainte ca termometrele să o ia razna. Iarba păstrează umiditatea nopţii, iar evaporarea ei împrăştie miresme de verde crud, întinse până departe de un fir de vânt. Încă mai sunt flori prin iarbă, dar coada-şoricelului este mai peste tot.

     Pare banală, dar are o savoare în culoare şi miros şi-o atractivitate delicată pentru o mulţime de insecte.

Reclame

PRIN IARBA!


 

Am profitat de puţinul timp liber pe care l-am avut şi-am ieşit la plimbare: pe jos, departe de stradă, de aglomeraţie, de praf…

Am închis de multe ori ochii să nu mai văd gunoaiele aruncate peste tot…dar nu, nu despre asta vreau să scriu, ci despre cât de frumoasă e natura în prag de renaştere! N-am ieşit de multă vreme, aşa că îmi doream să aud cucul cântând, să simt şuieratul vântului pe la urechi, să văd insectele trebăluind  printre firele de iarbă. Cele mai multe păpădii erau trecute, dar alte flori ademeneau cu nectarul lor albine, bondari sau fluturi.

Singură, la margine de drum, o păpădie, cam trecută, se bucura de atingerea suavă a unui fluture! Efemerul fiecărui lucru! Păpădia, până mai ieri tânără şi strălucitoare, a devenit aproape albă-n cap! Iar fluturele…acum e tânăr si strălucitor!… mâine cum va fi?