DE DOR


Mi-e dor de primăverile

de altădată

când ne plimbam

prin verde şi lumină…

Azi, eu sunt

cu verdele-mpreună,

iar tu eşti în lumină.

Marea de verde

nu e şi-a ta,

lumina ta,

nu e lumina noastră.

Trăim în universuri paralele,

uniţi de dorul ce ne leagă.

Vom fi iarăşi împreună

când soarele vieţii mele

va apune.

Tu doar aşteaptă-mă

că ziua nu poate fi

prea-ndepărtată

şi-atunci ne vom plimba,

ţinându-ne de mână,

ca-n altă viaţă

pe pământ!

 14 copy

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

 

 

 

 

 

 

SOMNUL PRIMĂVERII


 

Iarăşi sunt nedumerită:

primăvara e aici!?

Nu de ieri şi nici de azi!

Ba, mai mult,

înclin să cred

c-a dormit

într-un muguraş

de tei,

într-un pui

de păpădie

sau pe-o rază

de lumină!

 DSCN4401 copy

 

 

 

 

 

 

Compoziţie din colecţia personală

 

 

ÎN AŞTEPTAREA PRIMĂVERII!


 

     Ninge, e frig şi parcă totul a încremenit în această lume rece şi ostilă. Privesc pe geam şi văd fagul plin de frunze uscate rămase din toamna trecută. Ies să-l văd mai de aproape. Privesc şi parcă nu-mi vine să cred că se ţin aşa de bine de crenguţe. Pe o creangă mai ascunsă, văd câţiva muguri destul de mari, ascunşi sub patru frunze lătăreţe.

    Generaţia veche, bătrânii, ocrotesc şi după moarte generaţia nouă ce încă doarme sub învelişul cald al mugurelui. Vor cădea doar când căldura va îndemna frunzele să se iţească spre lumina primăverii!