Dimineaţa de duminică este cea mai frumoasă şi mai aşteptată dimineaţă, pentru că nu trebuie să ne grăbim nicăieri, dar şi pentru că ne putem sorbi în linişte cafelele.
Pe măsuţa mea de lucru suntem toţi: şi părinţii, şi copiii! Copiii stau cuminţi în pozele înrămate, în două etape distincte din viaţa lor, iar noi, părinţii, stăm în faţa lor, ne bem cafeaua, depănăm amintiri şi…desenăm. Jumătăţi sau sferturi de hârtii stau liniştite în teancuri, alături de creioane, radiere, cuttere şi îşi aşteaptă rândul. Liniile se lungesc, se adună, se răsucesc şi alcătuiesc sau nu ceva bun de tăiat. Uneori ştiu ce vreau să desenez, alteori, din hăţişul liniilor decupez elemente care combinate cu altele dau o compoziţie nouă.
Îmi place să desenez, dar în ultima vreme desenul este diferit de cel de altădată, pentru că tot ce desenez este special pentru “cutting”. Pentru o compoziţie realizez multe schiţe sau din mai multe schiţe iau anumite elemente să realizez o compoziţie. Celelalte se îndosariază în mape pentru mai târziu, altele merg la coşul de gunoi.
Dimineaţa noastră s-a lungit bine de tot către amiază, dar cu burta goala nu poţi lucra, aşa că un popas în bucătărie se impune, altfel nu poţi sta în atelier!
Ecoarta's Blog 