Dudul, mărul şi cu părul
au ştiut destul de bine
că e toamnă.
Mult mai copţi
în ale vieţii
anotimpuri trecătoare
şi-au trimis spre mama ţărnă
frunze netrebuitoare.
Însă jos, în iarba crudă,
apărut-abia spre toamnă,
tinerel, necopt la minte,
a-nflorit iar toporaşul.
Ce-o fi fost în capul lui!?
Nepăsători, cei trei privesc
de sus, pe toţi, şi râd
de ignoranţa celor mici
din iarbă.
Brume albe se aştern
peste mari şi peste mici…
Doar micuţul tremură,
dar rezistă cu speranţa
că mâine
soarele-l va încălzi…
Azi, în zori, un soare trist
a topit pulberea albă…
Trupul firav i s-a frânt
când a înţeles că
primăvara e departe
şi iarna e aici!
Ecoarta's Blog 